apă şi înot

Oameni toxici

Oamenii toxici
se ataşează
ca nişte buturugi
de încheieturile picioarelor tale
şi apoi te invită
la o partida de înot
în apele lor otrăvite.

poezie de John Green, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răţuştele mele

Răţuştele mele pe apă s-au dus,
Stau cu ciocu-n apă şi cu coada-n sus.

Răţuştele mele înoată în iaz,
Dau din aripioare şi fac mare haz.

După atâta joacă foamea a venit,
Şi pornesc grăbite drept la pescuit.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi să faci ape, ape

Să-i vezi chipul în prag
numai ochi
Şi să faci ape, ape
Chiar dacă n-ai învăţat să înoţi
Să-i atingi gândul
Că poate
I-au sângerat căutările
Chiar dacă tăcerea
A trecut de miezul cuvintelor
Îngânându-te
Suflete

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oceane – poem diamant

Pe
această planetă
domină peste tot
oceanele albastre şi întinse
cu valurile şi apele lor
în care trăiesc înotând
numeroare vietăţi acvatice
unele chiar
inteligente.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele şi vinul alb

Cât trăieşte, până crapă,
Peştele înoată-n apă;
Când îl frigem, cu temei,
El înoată în ulei;
Iar la masă, vă previn,
Cel mai bine-înoată-n vin.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (13 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sirena ploii

şoaptele ploii
strigă din ochiuri
de apă
reflexia chipului tău
ce parcă înoată
pe sub pământ
în cântec de sirenă
din ochii în ochii
în baladă de deochi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu

Îmi plac fotografiile - la ceasul
când se preschimbă-n tigri: fiecare
îşi ţine-n gură halca ei de timp.

Noi înotăm - în ochii lor: zâmbind,
mai facem gesturi mari şi luminoase
sub cerul înflorit...

Dar dedesubt,
Însângerată, apă fără umbră
ne-a şi vărsat într-o bulboană sumbră

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Moartă

Seninul cade peste Marea Moartă
valurile,
dune de nisip ca ceara,
cerul deasupra
un deşert de cenuşă
de care atârnă
stele blonde, căzătoare,
inimi de sare înoată
în apele turcoaz.

Iordanul sfidează singur moartea
împrospătează grota
cu apă dulce,
sub nivelul mării
se moare câte puţin.

Pe mal cristale gălbui
sărută soarele levantului.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisicul marin

unu se îneacă
geamandura priveşte
cum înoată un peşte
în zbaterea mieunată
în apa sărată
altu spală o roşie-mpieliţată
o taie de o salată
bulgărească şi nu
se mai întoarce

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăjitura care pluteşte-n derivă

Trupul meu este alb şi delicat împlinit.
Pot înota şi mă pot scufunda-n apă, neînvinsă.

Mâna care mă frământă uneori e aspră –
Dar eu păstrez întotdeauna flacăra inimii aprinsă.

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!