apă şi ceai

Olari

împreună la un ceai
învăţam să facem ceşti
eu ţineam apa în gură
şi tu florile
eu învârtem de roată
şi tu cu degetele lutul
Murdari din cap în tălpi
scoteam un set de ceşti
şi toate curgeau
La final am lipit
una crudă de trupul tău
să rămână ca variantă finală
tu doreai să o spargi
eu să o spăl
şi ceaiul avea gust de lut
împreună goi sub duş

poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea schimba tot,

Zilele se scurgeau mereu la fel,
Iar restul vieţii un deja vu fidel,
Ca un dvd zgariat cu un film prost,
Difuzat intr o sală goală fără rost.

Ai apărut de nicăieri
Pe un nor ce aduce adieri,
Mi - ai stors o frezie
Parfum de zane, cu discreţie.

Si am băut din apa salvatoare,
De viaţă nouă dătătoare,
Mi ai picurat speranţă,
In ceaiul nostru de dimineaţă.

Mulţumesc Iubire că te-am întâlnit,

poezie de Filip Petrica
Adăugat de Filip Petrica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceai

Umblu încolo şi încoace prin decorul încântător,
prin cernerea fină de ceţuri albastre şi subţiri,
urmărind sunetul melodios al unei voci delicate –
erai tu, fată din amontele fluviului Yangtze.
Tu nu te-îndupleci să părăseşti apa,
tu trăieşti, te îmbăiezi în apa fluviului
de parcă-ai vrea să rechemi
decorul fermecat al casei părinteşti
aici, prin neguri şi ceaţă,
unde muzica pluteşte reverberând pretutindeni.
Ca să-ţi alini dorul de casă,
savurezi fluviul în ceaiul tău de zi cu zi.

poezie de Jing Quifeng, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă preagingaşului conducător

Dragul meu conducător
zău că te-aş cânta cu spor
măi ales că eşti cârmaci
şi-ai băgat barca în draci

De-a luat apă pe uscat
dintr-un nor abandonat
de vreun cer ieri mai senin
decât ceaiul de pelin

Ce ni-l dete o bau-bau
sau mă rog ăia de n-au
nici în clin sau mânecă
dar mereu ne-nfulecă

De-am rămas piele şi os
noi vă mulţumim frumos

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (10 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de Mai...

Plouă
Cu gânduri verticale, oblice, orizontale,
Cu albe, roz şi galbene petale.

Cu zumzet vesel de albine
Şi cupele de miere pline.

Cu ciripit de rândunele
Ce-şi beau ceaiul pe scăunele.

Cu râul meu îndrăgostit,
Ce-şi curge apa nesfârşit.

Cu codrul împlinit de verde
Şi braţele-i să mă dezmierde.

Cu iubirea de liliac
Şi dorinţa să-ţi fiu pe plac.

Cu dorul întrupat în curcubeu,

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Iordache (1 mai 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbitor

Ar fi timpul să stăm lângă foc, să iubim
câte-o fată de grâu, cu privirea albastră,
să scriem poeme sau cărţi să citim
la lumina ce scade treptat în fereastră.

Pe masă, paharul cu ceai sau ţigara
să-şi urce spirala căldurii am vrea.
târzie pe dealuri să fumege seara,
luceafărul palid să licăre abia.

Dar întinsele noastre câmpii dobrogene
ne ard peste faţă cu plesnet de bici
pe când visul musteşte amar printre gene:
Cumplitul Danubiu va trece pe-aici.

Va trece cândva, peste ani, peste vreme,
cu apele tulburi de crâncen tumult,
iar undele sure vor sparge blesteme
din guri astupate cu pumnul demult.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuratate

Va propun un tratament urgent
Si s-aveti incredere va rog
Cand nu e un alt medicament
Luati singuratatea ca pe un drog.

Ceaiul abureste trist pe masa
Un tacam servetul il apasa
N-am nevoie nici de doua linguri
Doamne, cina oamenilor singuri.

Gust si eu in clipe lungi de veghe
Noaptea pernei fara de pereche
Suna telefonu-n casa goala
Doamna ma iertati dar e greseala.

Cat de draga-mi esti singuratate
Tu mi-esti ceam ma draga dintre toate
Lacrima in ochiul dintre ape
Caci nici umbra mea nu mai incape.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata

Cât a fost vara de mare
Am vrut umbră şi răcoare,
Apă rece şi curată,
Granita şi îngheţată.

Însă iarna, când e ger
Noi vrem soarele pe cer
Căldură-n calorifere
Ţuică fiartă, ceai cu miere...

Suntem dependenţi de vreme
Şi trăim doar în extreme
De aceea ne certăm
Şi pe urmă ne împăcăm.

Că şi lumea e o roată
Ce se-nvârte ziua toată
Ne ridică, ne coboară,
Ne dă viaţă, ne omoară.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (27 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă ardentă

de-o vreme mi se-ntâmplă lucruri stranii
visez că sunt în groapa plină cu şerpi
pe coate şi pe brânci se târăsc anii
timpii creativi nu vreau să fie sterpi.

hai bucurie dă o raită prin sufletul meu
ca să te bat în cui ca pe-o icoană
mă rog cu stăruinţă la Bunul Dumnezeu
lumina iertării s-o strecoare sub geană.

povara bătrâneţii să mi-o ia de pe spate
şi boala din trup să o vindece iar
mă-nearcă zeci de gânduri înaripate
ceaiul cu miere schimbă gustul amar.

hai bucurie dă o raită prin inima mea
vin-o ca o apă proaspătă din cişmea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea care orbeşte

La ceai, la fel cu ceilalţi, şedea.
C-apucă altfel ceaşca, la-nceput,
– puţin altfel ca alţii – mi-a părut.
Şi brusc zâmbi. Aproape că durea.

Când în sfârşit ei s-au sculat vorbind
şi la-ntâmplare şi încet treceau
prin multe încăperi (vorbeau, râdeau),
eu am văzut-o. Celorlalţi urmând,

Închisă-n ea ca cea ce va să-nceapă
să cânte, în curând, pentru mulţime;
pe ochii bucuroşi, în limpezime,
lumina se-ntindea ca peste-o apă.

Urma încet şi-un timp îi trebuia,
parc-ar fi fost ceva de depăşit,
şi parcă, după ce va fi suit,
ea nu va mai umbla, ci va zbura.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!