apă şi cepe

* * *

Mai latră câte o cişmea după o dâră de apă
ţi-am făcut pădurea cunună
o strânsoarea de mână
urzici
groparii şi-au îngropat slănina în ceapă
copiii şi-au făcut schimb de biserici
le pocnesc turlele-n gumă
cu gust de lipici...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipsurile

Cu gustul excepţional,
De barbecue, de caşcaval,
De brânză, alte alimente,
Smântână, ierburi, condimente,

De paprică (ardei) sau ceapă,
Îţi lasă-ndată gura apă.
Se spune că-s nesănătoase,
Dar, Doamne, cât sunt de gustoase!...

pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (5 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinos

Prinţul norilor, tatăl florilor,
Adonai
a vizitat la miez de noapte albastrul pământ.
O, cum ondulau braţele margheritelor
şi câmpia.

Adonai s-a oprit la cocioaba urzicilor şi trufaşul munte a încremenit.
Jivinele cu botul pe labe au articulat câteva silabe.

Vântul ca un sclav îşi rupea degetele
ca ele să nu mai treacă prin lira copacilor,
doar ulciorul şchiop aduse apă,
şi au mai venit un codru de pâine, un drob de sare
şi o ceapă.

Adonai mulţumind lucrurilor umile
s-a urcat la cer, peste fire.
Cocioaba urzicilor era un trandafiriu rai
şi ulciorul şi pâinea şi sarea şi ceapa cântau:
"Adonai,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset abstract

iau sentimente înmuiate în destin
le trec prin răzătoare
adaug un pahar solid de vin
şi morcov de culoare
tristeţe presărată cu piper
un boţ de sare
din întuneric toate le transfer
la colb de soare
în bibeloul meu de porţelan
amestec toate
adaug sumedenia de ani
purtaţi în spate
un zâmbet mai arunc în fine, fîn
în durul talmeş
aceleaşi sentimente din destin
le trec prin balmeş
adaug încă un pahar de vin
un muc de ceapă
şi-n sâmbăta-mbibată cu venin
le-arunc în apă...

poezie de Iurie Osoianu (19 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpcăunia

are capul şi gura de câine, dar nu
să te muşte de cu –
poate visează
la o femeie cu sânii potabili: o
femeie de apă
chioară, o ceapă (?!) –
poate ar trebui învăţat la seral
căpcăunul
să fie un domn foarte demn
sau tovarăş de lemn
sau pur
şi simplu un prieten cu gura
o idee mai mică

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şes natal

Şi, Doamne, eu fui pe aici.
În ţara cu luceferii înalţi,
Văzui catapetesme cum ridici
Şi floarea cu parfumuri cum înalţi.

Văzui însămânţările cu rod,
Stupinele cu miere, dimineţi
Cu mândre aurore în năvod
Şi falnică sburarea de ereţi.

Zimbirea călărea peste obraz,
În vine se rotiau chiuituri,
Ţâncaş cu mămăligă şi cu praz
Creşteau peste hotare sărituri.

În urnă tresăriau şi mai adânci
Pâraele cu apă şi cu har,
Credeam în ele, Doamne, că tu plângi
Şi eu eram pe margine pândar.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pena din revista "Vremea", an XIV, nr. 676 (29 noiembrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceapa degerată

când Moartea-şi părăseşte iar iatacul
de prin fântăni să sece apa vie
noi îmbrăcăm o zdreanţă-n poezie
a-nfige-n rost de trai sucit tentacul.

succinct, mi-e-n lut puţină putrezie,
cunoaşterea pe unde îmi pierd acul
că parcă mi-e vârât în oase Dracul
iar Dumnezeu e doar o fantezie.

număcunoaşte, dragă-, n nepământuri
spre mine iscălind misiva-n DA,
să nu te-apleci spre soare a-l uda
când pe un ram e-oglindă-n miez de cânturi.

prin tot ce-mi e, lucire de erată,
mă pariez pe-o ceapă degerată...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Elsa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşti, Doamnă

Din cer cad ape, şiroind.
Pădurea are chipul tău,
Cu ochi de ghindă,
Păr de-alun,
Miros de vânt
Si gust de toamnă.
Eşti bine azi,
Iubită, Doamnă?

Nu eşti. Ţi-e dor
Si jale-ţi este.
Iei cartea de pe raft,
O pui la loc.
Tai ceapa, o căleşti.
Ce gust de toamnă!
De ce pui lacrimi,
Dragă, Doamnă?

[...] Citeşte tot

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama mea, matrioşca mea

Să nu afle ce e gerul
- vieţile prinse-n pănuşi -,
Mama-şi leagă de piept cerul,
Să nu cadă pe păpuşi!

Cum să aibă mama vină?
Cum să-i căutăm pricini?
Matrioşca de griji plină
Ce ne-a protejat de spini!

Cum să aibă mama vină
Că ne-am cuibărit în ea?
Pădure ce-ar vrea să ţină
Şi cuibul, şi pasărea...

Cum să aibă mama vină
C-a făcut din noapte zi
Şi pe braţe de lumină
A ales a ne păzi!?

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Rădiţa Răpeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La dracul scriere...

A venit dracu
şi cu ochii cât cepele
mi-a sorbit duhoarea de usturoi.
Am plâns!
El râdea sub lacrima mea!
Mă luminam la faţă în prezenţa lui
Se îngălbenea la faţă cu mine spurcându-l...
Pe tabla de şah pensionarii mureau.
Parcul alungea foişoare.
Dracul!
La dracul!
Am găsit în căruţa cu fân acul
dar pe el nu l-am găsit cu firea
mea ascunsă în firea lui...
Ce dracu!
Când dracul îşi bagă coada
degeaba pescuiesc peştii apa cu plumb.
Când dracul îţi râde sub lacrimă
plânge Dumnezeu
o batistă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!