Poezii despre apă și sulf
poezii despre apă și sulf.
Ecce tempus
Numai în arbori inelele anilor
mereu se lărgesc.
În trupul meu timpul sporește subțire
de la o zi mai firav - la alta, subt crugul ceresc.
Tinere sînt încă, tinere toate popoarele -
eu, fiul lor, cît de bătrîn!
Munții mai cresc, cu umbrele lor, din adîncuri.
Nici frunte, nici inimă n-am să-i îgîn.
Fosforul și apa, cărbunele, galbenul sulf
de subt scoarță în lamură dau.
Stihiile, ele mai cred în obșteasca poruncă.
Eu trepte în sus - nu reiau.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
strivit negrul apelor se cațără-n adânc
fierbe cazanul planetei la presiuni uriașe
și totuși
cât ești de puternică, tu viață
căci exiști
acolo, unde nici nu ne putem gândi
gropi și stânci, foc, sulf și infern
ești în gropi marine
sau lângă roșul jarului dintre vulcani
te cațeri sus pe munte și-n înaltul cerului
printre zăpezi, în mari ghețari
mângâi cu mari aripi, cerul cu vulturi
cocoașa ta se vede-n uriașe valuri de ocean
te-ascunzi în păduri virgine, cânți în mari copaci
chiar și-n pustiu alergi, ca o șopârlă
ești acolo unde pământul arde, soarele orbește
în oaza din deșert, unde-n timp renaști
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca pe vremuri (extras)
E-o mare necunoscută dincolo de soare-apune și-o semeață flotă
Naviga pe-acele ape azi luptele-i sunt amintite-n câte scurtă notă.
Goelete, galioane, brigantine și șalupe cu fel de fel de greemente,
Fregate, nave cu tunuri pe trei punți și pânze albe, confiente,
Dormeau acolo și visau... când, brusc, velele li s-au umflat sus
Pe catarg, deoarece Briza amintea de marinari cum astăzi nu-s
Și-o mie de voci pătimașe lansau chemări pe apele singurătății:
"Veniți, ei v-așteaptă, ca pe vremuri, pe drumul mării și-al libertății!"
Și Briza călătoare susura-ncet, ispititor: "Ca pe vremuri,
În gerurile Nordului, unde norii negri și-au tot stors și stors
Fulgii, iar ei au așteptat, oh, așteptarea! Ca pe vremuri,
Puternici și răbdători, de la Pentlants la estuarul Forth.
Cețurile vinete orbeau ochii, nu se vedeau promontoriile,
Se prăvăleau furtuni sălbatice, zilele se-apropiau tot mai haine,
Dar ei le luau în piept nepăsători ca pe vremuri,
Și știu că întotdeauna se gândeau la tine."
Era pe-ocean o fregată cu vele întinse, în grăbit marșrut,
Vorbea răstit, ca toate fregatele care n-au timp de pierdut:
[...] Citește tot
poezie de Ronald A. Hopwood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre apă și sulf, adresa este: