Poezii despre apicultură și moarte
poezii despre apicultură și moarte.
Moarte
Nu există speranță, nici frică
În animalul care moare;
Omul sfârșește, la o adică,
Într-o nădejde temătoare.
El a murit de mii de ori
Și pururi a renăscut din propriul praf;
Unui om bărbăția-i măsori
Când înfruntând tâlhari setoși de sânge, jaf,
Nu ia în seama viața-i trecătoare,
Nu se gândește la ziua de mâine și nici la țintirim;
El se-îndreptă spre moarte ca albinele spre-o floare
Omul a inventat moartea, așa cum azi o știm.
poezie celebră de William Butler Yeats din Scară în Spirale (1933), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vine vremea
Te-nneacă râul cu ape-nvolburate?
Te-nghite timpul în secunde?
Voi face șes din apele inunde
S-opresc pendula-n loc, nu se mai poate.
Cînd vine vremea, fără de zăbavă
Schimbi mierea vieții pe-a morții grea otravă.
poezie de Mihail Mataringa (23 noiembrie 1986)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
O, tu, femeie, înger blând,
Care ai coborât din cer,
Tu ești un dulce gând, un mister.
O, femeie, gura ta e dulce ca mierea de albină
Ești o floare de nu-mă-uita,
Ești al sufletului lumină.
De-a pururea ești slăvită,
O, tu ființă nemuritoare,
Ești o dulce ispită în lumea care moare.
poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gramatică
Toate verbele numai la viitor și toate
substantivele moarte - printre flori de hârtie
mișună ajectivele harnice culegând nectarul
și muștele invadează gramatica unsă cu miere
excrementând-o cu alfabetul lor enigmatic
și poetul își linge degetele
ca în vechiul proverb.
poezie celebră de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1987)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Murim de neciteața noastră viață
Murim de-atâția ani și-atâtea veacuri,
Murim degeaba, noapte ca și zi,
Murim invidiindu-i pe cei vii,
Murim de răzbunarea unor fleacuri.
Murim de ștreanguri și murim de tunuri,
Murim absurd de miere și venin,
Murim de cei ce-au fost, de cei ce vin,
Murim de lipsuri și murim de bunuri.
Nu ne putem ascunde nicăierea,
În gaură de șarpe sau în cer,
În fața morții, picotind stingher,
Cădem și ne acoperă tăcerea.
Murim de moartea noastră neciteață,
Murim de neciteața noastră viață.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Ninsoare de adio (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea a IV-a
Dragi copii
Cred în continuare
cu tărie
că voi sunteți
arma cea mai puternică
și cea mai gingașă
cu care
specia umană
a luptat
luptă
și va lupta
împotriva morții.
Înarmat
cu
toată
copilăria
lumii
Nu ies
în
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Scrisorile unui profesor de română (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munte vrăjit
Intru în munte. O poartă de piatră
încet s-a-nchis. Gând, vis și punte mă saltă.
Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă!
Din ferigă vulpea de aur mă latră.
Jivine mai sfinte-mi ling mânile: stranii,
vrăjite, cu ochii întorși se strecoară.
Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară
albinele morții, și anii. Și anii.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pluton
Aștept primăvara:
vreau să fiu dus de un pluton suav
la primul zid și împușcat cu muguri
și când voi muri să-mi înflorească toate rănile,
să vină toate albinele la rănile mele
și să mă transporte pe aripi
către tărâmul de polen unde merită să ajung
cu flori cu tot, cu tristețe cu tot,
cu primăvară cu tot,
acum și-n veacul vecilor.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Într-adevăr (1988)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
E prea putin
De-atâtea zilnice-ncercări mizere,
De-atâta umilință și păcat,
De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
E prea puțin o singură-Nviere.
Și, totuși, pe pământul înghețat,
Lumina lunii drepturile-și cere
Și-n stupi lucrează vechiul dor de miere
Și vânturile primenirii bat.
E ca un fel de rupere de ere
Și ca un întuneric luminat,
E lupta-ntre femeie și bărbat,
Ca la un alt scandal pentru putere.
Și, vai, în tot ce, zilnic, s-a-ntâmplat,
E prea puțin o singură-Nviere.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirii sunt roșii
Trandafirii-s roșii, violetele albastre,
mierea e dulce, la fel și tu.
Dar trandafirii se-ofilesc,
iar violetele mor în glastre;
bolul cu miere-i gol demultișor,
așa cum ți-e și ție capul, puișor!
poezie de Autor necunoscut - SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre apicultură și moarte, adresa este: