Poezii despre arat și lumină
poezii despre arat și lumină.
Nu lăsa din mână plugul
Cât e ziuă și lumină,
Oricât ți-a crescut belșugul,
Că-amândouă se termină!
catren de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Rudy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decorul
Sus, pe dealuri, Toamna pune
miriști galbene-n lumină,
arături ca de cărbune
și mohoare de rugină.
Rânduri-rânduri, spre câmpie
se perindă nori de plumb
peste larga simetrie
de coline cu porumb.
(...)
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Iată, pe lumina dealului cel ascuțit
Noaptea înjunghiată a murit,
Vin, puhoi, cirezile-nzoririi,
Plugurile spintecă pamântul,
O sa cânte fluierul pietrelor și râului
și din clopot sunetele vor pluti ca sfintele,
Ierburi cu andrele de argint țes covoarele de mărgarit.
poezie clasică de Ion Vinea
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru pâine
Țăranul și-a făcut din suflet
candelă de luminat neamul
Lumina ochilor săi
e
o sărbătoare în haine de lucru
În fiecare primăvară
își cere iertare pământului
cu
plugul
Lanurile de grâu fi-vor de-aceea
un detaliu al conștiinței sale
Pâinea
Pasărea Phoenix
renăscută
din
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (1 ianuarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mai...
Mai roadeți coajă de copaci,
În rând cu iepurii și cerbii,
Și foamei fiți-i buni araci,
Până răsare firul ierbii.
Digestia începe-n gură
Ciomege mestecați și pari,
Ca pe un fel de arătură,
Pe care-o-nghiți, după ce-o ari.
La primăvară, când, iar, sumbră,
Sub poala soarelui cea grea,
Pământului veți face umbră,
O veți mânca atunci pe ea...
Și-apoi, așa, cu gura plină,
Veți da un chiot: "Ce lumină!"
poezie celebră de Marin Sorescu din "Poezii alese de cenzură", Editura Roza Vânturilor, București, 1991
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Anume... n-am venit.
Nici tu.
Noi ne-am gasit
in acel tainic labirint
de facle stinse;
eu - ratacit.
Si... tu.
Ne-am intalnit si s-a facut
LUMINA.
De ce nu stai ca sa-ti arat
adevaratele poteci?
Si cate-aveam sa-ti spun...
Drum bun!
De voi striga in urma ta,
nu te uita-napoi, ca totu-i bine:
facliile-s aprinse
si-s... la tine!
poezie de Ernest Maftei
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am cautat aceasta poezie publicata, oare exista undeva? Am citit-o in adolescenta si am ramas cu ea in minte. Eu [...] | Citește tot comentariul
Geneză
Când mă desprind de tine
încerc să disimulez
primordialul.
Mi se preface carnea
în bulgări tari de pământ
ce-așteaptă să-i sfarme
plugul Domnului.
Aeru-i suflet desprins
în fluturi de lumină,
de beznă și-oxigen.
În unda mărilor negre
îmi scald gândurile -
puse la uscat pe țărmuri.
Prin vene rebele,
scurgeri de lavă mistuie ființa
ca să renasc din
[...] Citește tot
poezie de Nicoleta Grădinaru (august 2002)
Adăugat de Nicoleta Grădinaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Decorul
Sus, pe dealuri, Toamna pune
miriști galbene-n lumină,
arături ca de cărbune
și mohoare de rugină.
Rânduri-rânduri, spre câmpie
se perindă nori de plumb
peste larga simetrie
de coline cu porumb.
Iar când soarele străbate,
luminând peisajul vast
de dreptunghiuri colorate
într-un limpede contrast,
Saltă-n valuri jucăușe
și foșnește lung sub soare,
cu mătasă la pănușe,
mămăliga viitoare...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Dănuț Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina crește-n muguri
La orizont pe înserate
Umbra zărilor străbate
Izvoarele-i vorbesc în șoapte.
E-n zori de primăvară iar
Lumina crește-n mugurii din ram,
E-n cursul lin de izvoare
Necontenite, ce coboară la vale
Aduc chemări cuceritoare.
Frescă celebră pare-acum natura
Aud cum ghioceii sună deșteptarea
Răsună iar de doină arătura
A ciocârliei cât e zarea
Glasu-i ce cântă doar la țară
Omagiu-n zori de primăvară.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Immigraniada
hai savurați ziua bre că io
mă pun la sforăit de dimineață
io am fost de noapte
am făcut dragoste cu munca
io sunt rupt în străini
pe arătură așa
ca la casa
de cultură
dar nu fii paranoid omule
ai gărgăuni în stomac
toți vin să-ți citească lumina
și să-ți ia banii
păi ieși omule la soare
ce tot migreață migreață
bine că totul e insipid și ce
muma pădurii leșinării ei de treabă
[...] Citește tot
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre arat și lumină, adresa este: