Poezii despre arhitectură și viață
poezii despre arhitectură și viață.
Dezbrăcat în fața muzei
Ne acoperim timid privirea,
Ca ochii să nu se privească,
C-ar putea aprinde nemurirea,
Și inimile să se îndrăgostească.
Te-am condus cu grijă prin ruine,
Prezentând totul ca pe o poveste,
Fără să știi că te plimbi prin mine,
Și tu cu tocuri călcai peste.
Ca un arhitect vorbeai,
Mângâind columnele rămase,
Și făr' să vrei le reparai,
Le făceai din nou frumoase.
Sunt un haos, un dezastru,
Ți se v-a spune cu nesimțire,
Dar în ochi tu mi-ai pus albastru,
Când i-ai înghețat cu a ta privire.
[...] Citește tot
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrabia
Nu este artistă,
hainele pe care le poartă
par terne și uzate.
Iar cuibul ei ar fi numit magherniță murdară
de mierla care desenează
cu plicul ei auriu spirale elegante în aer.
Plimbarea solitară pe pășuni,
cântatul solitar în arbori la miezul nopții,
planarea solitară peste Atlanticul gri fier
nu sunt pentru ea: ea mai degrabă
ciugulește în gura unui canal de scurgere.
Trăiește cu inima ușoară din ceea ce a învățat
temeinic de fapt, se bazează numai
pe ceea ce este folositor, având ca rezultat exclusiv
supraviețuirea. O pasăre proletară.
Nu un intelectual.
Dar când iarna se zbuciumă-n copaci
și celelalte păsări
balerini, muzicieni, arhitecți
mor în zăpadă
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valea Morții
În Valea Morții pietrele au suflet,
Merg rectiliniu sau se tăvălesc
În vana lacului secat
De stelele cu iz lumesc.
Nu poartă vre-un veșmânt de ceară
Să toarne-n forme lungi cuvinte,
Nu caută-n învălmășeală
Nici arhitecții de morminte.
Totul e pașnic și mă miră
Că-n Valea Viilor mereu,
De-atâta ură și durere.
Ne tăvălim spre Dumnezeu.
Suntem noi oare pietre sfinte
Călcate de sfinți în picioare,
Sau suntem pietrele de moară
Născute în vieți trecătoare?
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lebedei
Sunt ecoul ideii emise cândva...
În armonie precede cuvântul creației,
Taina ei învinge orice formă de înțelegere a mea.
Din țărână fost-am crescut, modelat
Pe calapodul ideii divine - sunt cântec unic!
Azi încă simt urmele degetelor pe trup,
Simt mâna arhitectului cum a modelat lutul
În care a fost însămânțat sufletul meu;
Și cât de frumoasă a fost melodia nașterii mele!
Încă se aude ecoul ei...
Azi am simțit uitarea.
Uitarea mă împinge mereu înainte...
Chiar ea să fie marea trădare din mine?
Acum am înțeles, e mult mai clar:
Uităm că suntem muritori și pierdem prezentul.
Și iară simt acea mână peste trupul meu mereu grăbit
În traversarea-i către ceva necunoscut.
Dar dacă azi mâna a venit să culeagă recolta?
Vai ce păcat că învăț să cânt ca o lebădă,
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzeul satului
Din viața acestor oameni
Lipsesc mai multe secții,
Iar altele, cum ar fi
Bunăstarea materială, fericirea și norocul
În istorie,
Sunt slab reprezentate.
Nu întâlnești aici nici o monedă,
Pentru că, neavând aur și argint,
Țăranii și-au gravat anual chipul
Pe boabe de mei, de grâu, de porumb
Care nu ni s-au păstrat.
Păsări împăiate
Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule,
Dar le-a fost milă să ucidă
Privighetoarea, ciocârlia, mierla și cucul,
Care le cântau fără bani toată viața,
Și toată moartea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carusel
Înalță rugi, rugină acră,
Nu poți fugi, strânsoare sacră,
Ochiul e rupt precum o plasă,
Te lasă morții, nu te lasă,
Faptele-s șterse, jocu-i dulce,
Nici arhitect, nici arhiduce,
Fantasma te salvează, fanta
Ba este Manda, ba e Tanda.
Înaintezi în largi confuzii,
Vezuvii vin după Vezuvii,
Aici a fost cândva grădină,
Acum e un azil. Sublimă
E viața după un veac de boală,
Nu dai la nimeni socoteală.
..............................................
Iubita și-a luat o mașină,
Eu iau în mână un pietroi,
Iubita consumă stricnină,
Eu merg în voiaj la Pleșcoi,
Dar poate vom merge-n Hebride,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi scrie cartea fluturilor
din îndepărtata planetă a visurilor
acolo unde orice majoritate se împarte la doi
un fel de proiecție mucalito-utopică
indiferent de ordinea și dezordinea răsăriturilor
voi fi primul cetățean cu drept de vot
întâiul explorator al florei și faunei
adică botezătorul florilor și al buburuzelor
apostolul gâzelor arhitectul reliefului
aș pune doi sori în decor și niciodată apusuri
sau mai bine nu
poate două luni și nicio eclipsă totală
totuși eclipsele au frumusețea lor
aș putea așeza o cascadă în așa fel încât
curcubeul să stea toată ziua pe cer
iar stelele le-aș așeza invers dorințelor
să nu mai fie nevoie să cadă
câmpiile le voi pune undeva în vârful munților
să pot atinge cerul cu gândul
aș fi primul păcătos
chiar și nemuritor pentru o clipă
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace
Acum, în amurgul meu, te binecuvântez, Viață
și asta pentru că niciodată nu mi-ai dat speranțe goale,
nici muncă fără răsplată, nici necazuri nemeritate.
Văd, la capătul unui drum dificil,
că eu am fost arhitectul propriului destin
și, dacă am extras dulceață sau suc de pelin din niște lucruri,
s-a întâmplat pentru că eu am pus dulceața sau pelinul în ele.
Când am plantat trandafiri întotdeauna am cules trandafiri.
Desigur, iarna va urma tinereții mele,
dar tu nu mi-ai spus că luna mai va fi eternă.
Negreșit, mi s-au părut lungi nopțile durerii,
dar tu nu mi-ai promis numai nopți frumoase.
Am avut apoi, în schimb, parte de unele liniștite.
Am iubit, am fost iubit, soarele mi-a mângâiat fața.
Viață, nu-mi datorezi nimic, între noi e pace!
poezie de Amado Nervo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată drag din cer
Din cer Tată scump și drag
Iat-un pumn azi de țărână
Pe-al iubirii Tale prag
Vrea să fie fără vină
Doamne vreau și eu să fiu
O valoare pentru Tine
Pentru Tine fă-mă-un fiu
Chiar în Slăvile-Ți Divine
Tată scump din cerul sfânt
Iată eu îți mulțumesc
Pentru Sfântul Tău Cuvânt
Pe care eu îl iubesc
Eu ți-aduc acum mărire
Pentru planu-Ți întocmit
Prin care a Ta zidire
Tată Tu ne-ai dăruit
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele înzăpezite
Cuvintele știi,
Au propria lor existență
Nimicite, ele nu pot fi
Cel mult pot fi,
Cum poetul ar spune,
criogenate,
prăfuite,
Îngălbenite de timp,
Înlănțuite,
În gând ferecate,
Înzăpezite,
De zăpada vieților noastre,
În eter și în om aruncate
Învolburate-n simțiri
Cântate în psalmi
Și-n cântece deocheate
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre arhitectură și viață, adresa este: