Poezii despre astronomie și planete
poezii despre astronomie și planete.
O cometă cât de mică
O planetă cât de mare,
Lovită de-un meteorit,
Intră în dezintegrare
Și viața ei, a luat sfârșit.
Lovită de o cometă
Arde și se face scrum.
Nu rămâne din cometă
Nici măcar un fir de fum.
Și în cosmos, va să zică
Proverbul are valoare.
O cometă cât de mică
Răstoarnă planeta mare.
poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberare
Ochi ce privesc fix
spre retina planetei,
unduiri de aripi rănite
în zbor
sunt depărtările
existenței mele fragile
Cosmosul e fierbere și cânt
și-mi este atât de ușor să ating
fruntea Stelei Polare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
OZN
Dintre enigme aspre și severe
Apare statura unui mister
Înveșmântată în cai putere
Să nu trădeze, eu mai sper.
Venit la noi de nu știu unde
Din cosmosul străin și vid
De pe planetele rotunde,
Multicolor în zborul lui perfid
El poartă-n pântece hibrizi
Inteligenți peste ștachetă,
Când îndrăzneți și când timizi
Ca cei crescuți în eprubetă
Călător în timp și spațiu,
Stăpân pe cosmos și destine
Mânat de pofte și nesațiu,
E posesor de energii divine
[...] Citește tot
poezie de David Boia (21 octombrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mercur
Planetă lentă, capricioasă,
ciupită de vărsat meteoritic precum Luna,
sferă cu suflet greu și inimă de fier,
unde o zi durează cât o lună pe Pământ,
unde nu poți să spui vreodată
"vine ziua" sau "vine noaptea" - sau "pe diseară" -
căci jumătat' din tine arsă-i pe vecii de Soare,
pe când cealaltă parte-ți zace-n gheață și-n veșnic întuneric,
fără ca noaptea neagră să-ți fie luminată de vreo lună...
Sărmană bilă cosmică pustie,
care mereu slăbești, făcându-te din ce în ce mai mică,
cum să-ți opresc slăbirea, căci meteoriții nu-ți îngroașă coaja?
Coboară deocamdată-n visul meu
să plângem împreună de însingurare!...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
O călătorie printre stele
Hai copii să ne plimbăm
Despre Cosmos să-nvățăm!
Galaxii ce-ți par mărgele
Sunt chiar grupuri mari de stele,
Planete, sateliți, comete și asteroizi,
Hai să le descoperim pe rând, timizi!
Nu ne-am întrebat noi oare,
Luceafărul când apare,
Cum plutesc pe cer în zare,
Carul mic și Carul mare,
Cum s-au tors prin cer fuioare
De steluțe călătoare?
Mii de stele și comete
Care se-nvârtesc discrete,
Au format prin cer trasee
Galaxia albă sau Calea Lactee...
Și-n Calea Lactee ia privește
Chiar Pământul se găsește!
poezie pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacea de sus
Singura lor vină
era că luptau pentru pace
o pace cosmică
de aceea erau apostrofați
de cei belicoși
între timp
ei au străbătut planeta
în straie de iubire
fiecare ținut mot-a-mot
s-au suit cu toții
pe acoperișul lumii
să ceară ajutor
de la stele
în final pacea
va putea fi făurită
cu majuscule ad litteram
numai cu sacrificii
și în alianță cu îngerii.
poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filonul minții
stă în fața viiturilor din cosmos
în peretele planetei
vrea să înțeleagă totul înainte de coborâre
nu mai crede în prezicerile astrologilor
filonul minții e unul deschis
poartă-n el toate amenințările și speranțele
armoniei divine.
a rămas cu enigmele nedeslușite ale lumii
în căutările pentru explicat
să construiască fundamentele cunoașterii
din care poate dobândi curajul ființării oriunde
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este omul?
ce este omul?
nisip mișcător,
un bulgăre cosmic cu ochi de lut,
nenumărându-și pașii prin deșert?
ce este omul?
pasăre de vânt,
un fâlfâit de aripi în pustiu?
praful stâncilor bătute de val?
ce este omul?
suvenirul uitat de Dumnezeu
la plecare?
paiața de serviciu
cu ochi de jad
înfruntând mereu apocalipsa
și
alinierea planetelor?
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, iartă-ne, că tare idioți mai suntem
punem mână de la mână și construim dezastre
ca pe niște fericite evenimente
ridicate la puterea piramidelor
vopsite decent în purpură
poleite apoi în foiță de aur
ca mai toate rahaturile ștampilate
drept marfă premium
doamne iartă-ne
că oricum nu suntem buni de altceva
am acoperit planeta asta cu plastic
și cu absolut toate nimicurile
de nu mai avem loc
în curând vom căra mizeria în cosmos
vom invada spațiile cu peturi
până și găurile negre vor sucomba
sub agresiunea firmelor de salubritate
și a molozului stelar
suntem precum gândacii din filmele sf americane
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supernova
Moartea unei stele
supernova
ultima ei reprezentație
pe scena cosmică
explozia ei finală
extrem de luminoasă
umilește soarele
răvășește planetele
cu strigătul de raze gama
ucigătoare și indiferente
eliberate
de atomii din miezul de fier
format din fuziunea nucleară
a elementelor.
Blestemații de atomi de fier
a căror fuziune nucleară
nu mai produce energie suficientă
nerecunoscătorii
pentru a menține steaua
așa că aceasta plesnește violent
[...] Citește tot
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre astronomie și planete, adresa este: