Poezii despre automobile și iubire
poezii despre automobile și iubire.
Cliché
Un om și o femeie
un accident auto
între o mașină veche și o altă mașină, mai veche.
Circulația a fost deviată,
așa că ei s-au întâlnit într-o zi la sensul giratoriu;
cum traficul era congestiont s-au tamponat,
el și ea ca două vehicole.
Promisiunile lor sunt primele care vor fi încălcate,
dar minciunile vor mai supraviețui câteva zile,
deși cu dezamăgiri din ce în ce mai mari.
Cerul se vede zdrențuit prin apărătoarea de vânt a geamurilor,
iar acomodarea cu paguba va devora jumătate din primăvară.
În întuneric, secretele și colții dorinței
ies la suprafață, iarăși și iarăși.
Câți știu cum să navigheze prin labirintul regulamentelor de circulație?
Și datorită jurămintelor, mai ales, chestia asta doare;
iată, încă o dată se dovedește neputința voinței.
După o asemenea rană însângerată: de la cei mai mici nervi până la creier,
chiar și carnea a contractat tulburări anxioase.
Accelerare, lumini roșii, străzi cu sens unic, taxe de trecere
[...] Citește tot
poezie de Rong Rong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ea locuiește în mine
Ea locuiește în mine
Hai, haida hai că văd că te holbezi de parcă
Eu aș fi tu și tu ai fi eu
Nu mai căsca gura stai și ascultă
Cum te văd și cum mă vezi ea locuiește în mine
Ascultă-ne inimile
Urmărește-ne pașii
Respirația nu-i așa că o simți
Ea locuiește în mine
Și de aceea ne este atât de ușor să facem dragoste
Este la felca și cum ai alunga o muscă
Cum ai privi un fluture
Sau cum ai coborî pe o rază de lună
Din cer
Noi doi facem dragoste
În fiecare clipă facem dragoste
Ei hai nu te mai holba și nu mai pofti
Femeia aceasta n-am să o mai împart cu nimeni
Ea crește în mine
Mă locuiește
[...] Citește tot
poezie de Valeria Iacob Tamaș (2010)
Adăugat de Valeria Iacob Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor care știu, celei care află
De-un galben vestejit de milenii
răzlețe sunt frunze rămase
vrând iernii să-i facă în ciudă.
Printre lăstari se vede o căruță și-un Jeep
peisaj arhaic îmbinat cu modernism desuet
ea și el, de data asta invers
la volan e ea și de căruță el.
Se iubesc
perechi eterne, ciudate
ea rea, înaltă, cu mantilă încrețită
sclipitoare
elegantă, mănuși lungi acoperind destine
el blând, neputincios
bătrân, hăituit
ar refuza-o
dar nu se cade să-i faci asta eternității.
Cu ultimele tresăriri îl cucerește
nu mai răsuflă
l-a deconectat de la legăturile supreme
Pleacă mai departe în căutarea căruței
[...] Citește tot
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem ultragiant
Într-una din nopțile mele am făcut dragoste cu o servitoare
Totul a fost pe neașteptare și aproape fără voia mea.
Era undeva într-un oraș murdar de provincie
Și locuiam la prietenul meu din copilărie.
Într-o seară am rătăcit singur pe străzi și când m-am întors
Servitoarea făcea patul în camera mea
Era o servitoare tânără și negricioasă
Mi-a spus că toți ai casei sunt plecați în oraș la plimbare
A zâmbit
Și a trecut pe lângă mine de nenumărate ori.
Eram destrămat în seara aceea și n-aveam nicio poftă să fac dragoste
Dar servitoarea era tânără
Nu cred să fi avut mai mult de șaisprezece ani
Și cum se așezase aproape pe pat, parcă așteptând
M-am apropiat zâmbind și am întrebat-o cum o cheamă.
Mi-a spus un nume oarecare, mi se pare că Maria
I-am spus că e frumos, ea s-a prefăcut că se rușinează,
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza din Poemul invectivă (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antume
Iubesc și vânătul din nori
Și plopii înverziți, înalți, ce-nțeapă cer
Și hala părăsită, de uzină, cuib de ciori
Și, steagul care fâlfâie pe acoperiș stingher.
Iubesc dealul cu părul des de pomii creți
Și asfaltul din parcare, colorat de atâtea automobile
Și pe bărbatu-n uniformă, cu umărul în epoleți...
Și supermarketul și, atâtea magazine încântând femei-copile.
Iubesc vântul ce adie cuplurile cu mașini,
Atașați unul de celălalt, ca filmul pe-un parbriz
Și brazii ca săgețile, cu izul de rășini...
Iubesc picuri ce curg de prin vreun Arctic, fără aviz.
Iubesc ziduri de blocuri gri, sparte-n ferestre
Și bolta ce ochii-mi colorează în petece albastre.
Iubesc necunoscuți ce se perindă, încă frumoasele neveste
Și, mai ales iubesc flori pe-un balcon, umplând ghivece, glastre.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oo, Majestate
Ah Doamne ce mult îl iubesc pe Rege;
încă de când și tatăl și bunica
chipu-i întrupau... E tot ce am mai drag;
e singura poveste adevărată,
e tot de ce mă doare și mi-e dor,
cel ce-ar putea reface țara mea, scăpată...
M-anin de timp când se spunea că "totul merge"
-așa cum auzeam când eram atâtica-
și-aveam monezi de-argint -făceam șirag
cu chipul tânăr, efigie- în șifonier, în dormitor.
Ce grav păcat că mi-am pierdut poveste
ce-mi legăna copilăria
de-un secol cu-nceput de film
cu pantaloni bufanți, cu primul automobil,
când ascultam la radio fără să ne dezlipim...
Nu mai am nicio zestre;
nu se mai regăsește onoare, datoria...
N-am nicio șansă să-mi educ copil!
EL, unicat -de fapte și de martor- aproape centenar,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Automobilul
În fond e-o tablă contorsionată,
Metal înșiruit în lonjeroane...
Pe scaun stai și e capitonată
Și-i plină de șuruburi și piroane.
Are și uși și geamuri, ca o casă
Îi treci de prag, are tavan, podea,
Are oglinzi, confort, e luminoasă...
În ea te poți culca, ca pe-o saltea.
Dar ne e visul fiecăruia din noi,
E mersul în deplină libertate...
Te scoate-n lume, e prezentă la nevoi;
E standardul de viață și de calitate.
Este-o comună, foarte șic, rasată,
Îți poate conferi o clasă, un statut...
Tot ea e "aspiranta" veșnic adulată
Și locul preferat de-un prim sărut.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șpan-text
haideți să adjectivăm sila să facem statui zadarului
comparându-l cu un zeu recreator haideți să împărțim
prin ministerul spațiului locativ locuințe decomandate confort sporit muștelor
să deschidem vena unui oenge care luptă și luptă pentru apărarea dreptului nedreptului
să născocim sporturi noi cel puțin la fel de industriale precum fotbalul tenisul boxul
și să ținem campionate mondiale săptămânal
să transformăm planeta în carusel la bâlciul galactic și-așa ne dăm huța cu toții
să instituim torționari cu pedigree și torturi proaspete nu vedeți că de la o vreme
nu e niciun război mai mondial așa
și murim ca muștele în accidente auto fumat alcool droguri stress de fraieri mai ales
haideți să adjectivăm un pic Moartea s-o gătim mireasă
ce naiba e reclama cu coasa giulgiul și toată numai oase? să o tunăm să fie pițipoancă
să fie erecte până și limbile ceasornicelor după ea mai dați-o dracului de iubire
nu vedeți că din ce o invocați și vorbiți zăhăros despre ea cu atât se devalorizează?
trecem pe inflație de iubire
haideți să adjectivăm curva asta de șansă care trage ca muștele la... bani
haideți să ne vopsim chestiile rușinoase în transparent
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada Anului Nou
Lumea este o dulce înverzire, probabil
sufletul este verde ca marea, și peste el trec uneori albatroși să se inunde de florile verzi
ale lumii
purtam cofa plină de alge
plină de verde
nu de apă
care nu eram eu ci mâinile mele pline de verdeață
care curgeau peste mine
ierburile
îmi făceam loc printre verdeața mea
măcar mă străduiam
eram undeva dedesubt, sub o apă, care era ca un suflet
mare
cuprinzându-le
era verde
era liniște în oraș, era liniște, pe șosele treceau autoturismele grăbite, albe, toate albe,
taximetrele, luminile
lampadarelor
nu făceau față la atâta lumină stelară
pentru că
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crima din Șoseaua Ștefan cel Mare
ieșisem de la scala sufocat de stele, năclăit de stele
mușcat de păienjenii galbeni stelari
era toată bolta stea langa stea
și stanioluri, cioburi, celuloide și peruzea
zornăiau, pâlpâiau, era atât de scântâietoare zăpada
încat nu mai puteai să mai știi care sunt stelele și care e strada.
la fondul plastic, spre romană, stelele din ce în ce mai apoase,
microbi transparenti, cu protoplasmele de matase
se-mpiedicau de vitrine, se xeroxau pe capote
se ștampilau pe fețele costoboce, cumane și vizigote,
fete fantastice de pietoni.
era întuneric plombat cu neon.
eram azuriu, amețit.
- pardon, nu știți cât e ceasul? vă rog frumos!
în jur, pustiu, case și garduri.
palide strângeri de inima. echipament sportiv, stilouri și ceasuri.
neliniști, extaze, iar străzile - râme, cobre, năpârci.
cine putea să întrebe?
cine mi-a pus drugi de gheață pe ochi? tu ești, bebe?
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre automobile și iubire, adresa este: