avere şi durere

Graiul

El vine din adânc de vreme
Pe căi de suflet şi poeme

Şi ştiu că fără el nu sunt
Decât o mână de pământ

Pe-o lume plină de durere
Îmi e unica avere!

poezie de Milea Preda
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mea

Tu mi-eşti singura avere:
M-am născut cu tine-n piept, durere!
Zi de zi, înaintând spre Soare,
Inima mi-am pârjolit.

Şi-a crescut durerea şi mai mare
Şi în spate, umbra mi-a crescut.
Şi-a durut durerea mea amară,
Zvârcolirea ei m-a răvăşit!

Dar am stors din ea, ocean de lacrimi
Zi de zi, o viaţă, pic cu pic!
Tu mi-eşti singura avere:
M-am născut cu tine-n piept, durere!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putere, avere şi durere

Când eşti în floarea vieţii,
Când ai anii tinereţii,
Ai putere, n-ai avere,
Sufletu-ţi saltă-n plăcere
Că nu ai nici-o durere.
Când intri în toamna vieţii,
Când simţi povara bătrâneţii,
Degeaba ai multă avere
Dacă nu mai ai putere.
Ai suflet plin de durere
Că şi averea îţi piere.

poezie de Dumitru Delcă (11 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă avere nu e...

Iubita mea, eu nu am strâns avere,
M-am încăpăţânat, naiv, nâtâng,
Să-mi spun că-n viaţă singura plăcere
E ca pe tine-n braţe să te strâng.

Şi dat mi-a fost să sufăr şi să plâng,
Simţind mereu teribila durere
Că nu mă laşi în braţe să te strâng
Din cauză că nu am strâns avere.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remuşcarea fiului risipitor

Când tatălui cerui a mea avere
Ca să-mi zidesc a fiului putere,
Primind-o, eu povară grea simţii
Şi ca să scap de chin şi de durere
În mari deşertăciuni o risipii.

Şi revenind-mi, plin de remuşcare
Voi cere azi a tatălui iertare
De n-oi primi, povară îmi va fi
De-o voi primi, e-atâta uşurare
Că niciodată n-o voi risipi!

poezie de David Daniel Adam (5 mai 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remuşcarea fiului risipitor

Când tatălui cerui a mea avere
Ca să-mi zidesc a fiului putere,
Primind-o, eu povară grea simţi
Şi ca să scap de chin şi de durere
În mari deşertăciuni o risipi.

Şi revenind-mi plin de remuşcare
Voi cere azi a tatălui iertare
De n-oi primi, povară îmi va fi
De-o voi primi, e-atâta uşurare
Că niciodată n-o voi risipi!

poezie de David Daniel Adam (31 decembrie 2019)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neînţeles

Trăind departe de succes,
De glorie şi de avere,
În nesfârşita ta durere
Ai fost al muzelor ales.

În ale vieţii triste-nfrângeri
Cu fiere toţi te-au adăpat,
Dar plânsul tău l-au adunat
În cupe pure albii îngeri.

Contemporanii-au pus nevroze
În fruntea ta, au pus şi spini,
Dar tu, cu ochii mari, senini,
Vedeai în visu-ţi numai roze.

Prin viaţa neagră ai purces
Purtând în sus melancolia,
Visarea-adâncă şi mândria
De-a trece-n lume nenţeles.

poezie clasică de Dimitrie Karnabatt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ou

Iubire ou de sticla,
Pastrat la san de doi,
Te-ai spart si-n urma ta
Deja asterni razboi...

Minciuna, si regrete,
Tarziu facem ceva,
Zidim acest perete,
Dar cine-l va sfarma?...

Distanta si durere,
Atat avem acum,
Tu fugi dupa avere,
Eu sa te vad n-am cum...

Pamant este iubirea,
Din aur drumul tau,
Din huma amintirea,
Parerile de rau...

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sat

în drum, o pasăre ciudată, şchioapă, legată cu o aţă
o împidică greu noroiul, să poată să plece către casă
un şoşon proptit în glod adânc, micuţ stă ţeapăn
copilul plânge îngheţat de frig, strigând cu voce disperată
e satul nostru vai şi amar, ce multe-ndură şi urlă a durere
de când aprope toţi primarii au vile şi viaţă cu avere

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ţăranului

Au trecut vremuri încinse
Ce-au curs fără a lui vrere,
Palme de sudori aprinse
Ard, veghează în tăcere.

Peste ţarine întinse
Se trag brazde în durere,
Au trecut vremuri încinse
Ce-au curs fără a lui vrere.

I-au stors ultima avere,
Speranţe-n ţărână-s stinse,
Gârbovit, fără putere,
Peste tâmplele lui ninse
Au trecut vremuri încinse.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!