Poezii despre bărbați și văduvie
poezii despre bărbați și văduvie.
Sonetul 9
Te temi să nu faci văduva să plângă,
De-aceea viața-ți irosești burlac?
Ah! Moartea, că n-ai prunc, o să te frângă,
Iar lumea va jeli un prostănac.
Și lumea va vărsa lacrimi amare,
Că e vădana ta, n-a procreat,
Când orice altă văduvă prunc are
Și-l vede-n ochii lui pe-al ei bărbat.
Iar cel ce cheltuiește cu larghețe
Nu e statornic, fiindcă lumea-l vrea
Dar risipește mândra-i frumusețe
Ce astfel piere fără a crea.
Și-acela ce pe alții nu-i iubește
O crimă rușinoasă săvârșește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă tu, femeie, n-ai fi existat...
Ciută rătăcită ar fi fost bărbatul
Fără mângâierea ierbii din răzor
Disperată cursă unde alergatul -
Sport de unul singur- necâștigător.
Ar fi fost pădure fără lăcrămioare
Neiubite trupuri - nesfârșit algor,
Despletite ramuri de frunziș și floare
Infinite toamne - deprimant decor.
Foc fără scânteie - fără de sclipirea
Tainicilor clipe de trăiri in doi,
Vrajă fără leacuri unde teurgia
N-ar putea să pună - vieților altoi.
Ar fi fost arcușul văduv de vioară
Nenuntită clipa întâlnirii lor -
Vals de unul singur ce te înfioară
Cântecul funebru scris în re minor.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (8 martie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Durerea femeiască
V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Și, să mai amânăm, nu-i înțelept,
Ar fi, să recunoaștem, în sfârșit,
Femeia, n-are, totuși, nici un drept.
Muncim, ca niște sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintâi traseu,
Și condamnarea de-a ne urâți,
Chiar voi, ce ne iubiți, ne-o dați, mereu.
Stăm în picioare, încă de cu zori,
Și vă mirați că nu mai sunt subțiri,
Dar voi, care vă credeți tot feciori,
De ce nu arătați ca niște miri?
Pe unde ne dați dreptul de-a munci,
Lucrăm istovitor, cu voi în rând,
Din când în când, în burți ne dați copii,
Iar voi plecați la altele, râzând,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Publicitate
Eu sunt un calmant.
Sunt eficient acasă.
Lucrez la serviciu.
Trec examene
în calitate de martor.
Repar grijuliu cești sparte.
Tot ce ai de făcut este să mă iei,
îngăduie-mi să mă topesc sub limba ta,
înghite-mă
cu un phar de apă.
Știu cum sa tratez nefericirea,
cum să primesc veștile proaste.
Pot minimaliza nedreptatea,
pot înlocui absența lui Dumnezeu
sau ridica voalul văduvei de pe fața ta.
Oare ce mai aștepți?
Ai încredere în compasiunea mea chimică.
Ești, încă, un bărbat tânar, o femeie tânără.
[...] Citește tot
poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul unei doamne
Zăvorât de doruri în parcul cu castani,
O sticluță de parfum în treacăt am zărit.
Feminină mireasmă cu iz dulceag-amărui,
Îmi pari a fi obiectul eteric,
Al unei eve din acest oraș pierdut.
Cu vagi ezitări și înroditoare pasiuni,
I-am făcut loc acestui păcat în buzunarul de la palton.
Spre casa fără suflet pășeam monoton,
Urmat și curmat de dorul amoros.
Gândurile roiau nestăpânite la deținătoarea lui,
La vocea neștiută, buzele necunoscute și amanții infideli...
Mirosul enigmatic imprimat pe pielea ei...
Eu visam o femeie elegantă, cu dres subțire și pantofi sângerii,
Dar văduvia nu-mi iartă poftele haine,
Și singurătatea mea vrea o alinare prin iubire.
Am fost mereu cu gândul la o femeie,
Dar viața m-a lăsat doar cu o fantezie și sfânta amintire...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodii de toamnă
I
A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Și-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.
Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fânețele.
Toate florile șoptiră,
Întorcându-și fețele.
Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.
Mai târziu, o coțofană
Fără ocupație
A adus o veste-n goană
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parastasul
Biată țară, în criză financiară,
Din picior de plai și gură de rai
Ai ajuns maidan pentru fiecare golan
Și tomberon pentru fiecare avorton
Și desagă pentru fiecare inițiativă beteagă
Și coridor pentru fiecare infractor
Și casă de fier pentru fiecare premier
Și gazdă bună pentru fiecare minciună
Și muncă în zadar pentru fiecare gospodar
Și profit pentru fiecare neofit
Și dobândă mare pentru fiecare trădare
Și stingător numărul zero
Pentru fiecare foc al lui Nero
Și suflet caritabil pentru fiecare contabil
Și pahar plin pentru fiecare vecin
Și tentația de la Apus pentru Imperiul rus
Și lumânare de ceară
Pentru fiecare provocare maghiară
Și avere care încotro pentru fiecare embargo
Și bordel nesătul
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (1992)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Troilus și Cresida. Cartea întâia
De Troil, rigăi Priam fiu mezin
Cât încă sunt cu voi aici agale
Voi depăna: cum a sorbit din plin
Iubirea cu amarurile sale
Și bucurii, și-apoi cumplita-i jale.
Ajută-mi, Tisiphona, să înstrun
Trist viersul meu ce plânge cât îl spun.
La tine strig, zeiță mult zbătută,
Furie crudă stând sub greu blestem:
Ajută-mi mie, tristă alăută
Ce-îngân, cum știu, pe-ndrăgostiți când gem.
Căci se cuvine, după cum vedem,
La om mâhnit, tovarăș negurat,
La jalnică poveste, chip surpat.
Deși robesc la robii lui Amor,
Iubirii nu cutez cu vreun temei
Să-i fac rugare pentru ajutor:
Departe-n hău e ajutorul ei.
[...] Citește tot
poezie de Geoffrey Chaucer, traducere de Dan Duțescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vechiul drum al mătăsii
Ai putea să-mi fii și mamă, și tată, și casap,
ai putea să mă calci în fiecare dimineață pe bombeu
cu roțile perechi și descentrate cu care te deplasezi
spre serviciu, ai putea să locuiești pe-același palier
cu mine, să ne ciocnim, pe-ntuneric, lângă ghena
de gunoi, ai putea să fii cea care îmi prinde
inima în palme ca pe un buchet de nuntă,
dacă-i avea răbdare să mai aștepți puțin sub turnul
din Pisa până când va atinge înclinația necesară,
ai putea să-mi aduci tu factura de lumină
sau prognoza meteo în plic, pe-ntreaga lună vitoare,
ca să mă dezobișnuiesc să-njur străinii care nu-și fac
decât meseria, ai putea să fii necunoscuta care
se osândește cu mine pe viață într-un lift nechemat
niciodată de nimeni, oh, și câte și mai câte ai mai putea fi,
toate din pricină că specia mea pe cale de dispariție
e dependentă de tine ca de glonțul ultim, cel care nu
va fi găsit niciodată, nicicând.
Copacii cad în anonimat mai repede ca oamenii,
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire + Părăsire = Îndurare
(După Proverbe 28:13 și Iacov 5:16)
Pe când mă aflam cu cititul în Pildele lui Solomon,
Un verset mă trezi dintr-o dată, ca pe-un om speriat dintr-un somn.
Versetul acesta-i o cheie pe care, de n-o folosești,
Nu poți-nainta către ceruri și nici milă n-ai să găsești.
Iar dacă-i s-o luăm pe cinstite, vă spun adevărul curat:
Nici eu n-am știut până astăzi acest mijloc de căpătat.
Eu știam că împins de nevoie, te rogi, după-aceea aștepți.
Dar azi am aflat cu mirare că-s daruri pe cari le primești
Pe-o cale aparte de rugă și-anume: să te înjosești
Până-ntr-atât ca păcatul cu gura să-ți mărturisești.
Am stat cu doi soți pentru-o vreme, care se-aveau foarte rău.
Soția voia să conducă, bărbatul zicea: "Șef sunt eu".
Făcea lucruri rele soția, mâhnindu-l pe soț ne'ncetat,
Iar sâmbăta lua o hârtie și scria: "Dacă te-am supărat
Cu ceva, te rog să mă ierți. Te iubesc, ești un scump, te-am pupat."
Și-apoi se ducea liniștită duminica la adunare,
Ca lunea să-și ia de la capăt păcatul cu nerușinare.
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bărbați și văduvie, adresa este: