bărci şi noapte

* * *

Noaptea
peştele cu pălărie
lângă pescarul cu solzi
plutesc pe o păpădie
într-o barcă ciuruită
de licurici...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut

Singur şi abătut
Toată noaptea pe lac,
Unde se-întinde ceaţa şi se insinuează negurile,
Fluierul unei bărci
Cheamă şi strigă necontenit,
Ca un copil pierdut
În pânza lacrimilor, abandonat,
Căutând sânul
Şi ochii portului.

poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zicem

Să zicem că la noapte ai să visezi o stea
Să zicem că se poate să fie steaua mea
Şi să mai zicem că doar stelele din cer
Vor lumina ca semne oceanul de mister
Pe care va pluti sfioasă barca ta
La ţărmul de iubire călăuzind o stea.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte

Trag vinul Lunii,
în felinare
raza mă bea;

scapără-atomul,
văzduhul se-mbată
cu sămânţă de stea;

bărci cu polen
spumegă-n valuri
de alizeu -

blonda în negru
îşi face bucle,

bucle îşi face
din irisul meu.

poezie de N. Petrescu-Redi din Maxime şi poeme (2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ancoră noaptea pe fluviu

Puţin somn şi multă mâhnire – călătorul
Se trezeşte la miezul nopţii şi priveşte înapoi spre casa lui.
Nisipurile sunt strălucitoare-n lumina lunii;
Vela e albă, umedă de la roua care-acoperă barca.

Apropiindu-se de mare, fluviul devine din ce în ce mai lat:
Se-apropie toamna – nopţile-s tot mai lungi.
De treizeci de ori am dormit în mijlocul ceţurilor şi-al valurilor,
Şi n-am ajuns încă la Hang-chow!

poezie de Bai Juyi din Flori de peste şapte mări şi de pe şase continente, Despre mare şi oamenii apelor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decădere - Lui Karl Borromaeus Heinrich

Deasupra iazului
Păsările călătoare s-au dus.
Sera din stelele noastre bate un vânt de gheaţă.

Deasupra mormintelor noastre
Se apleacă a nopţii zdrobită frunte.
Sub stejari ne legănăm pe o barcă argintie.

Mereu răsună ale oraşului albe ziduri.
Sub arcada de spini
O fratele meu, ne căţărăm oarbe arătătoare spre miezul nopţii.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

O barcă, primăvara, pe lacul Ruoya

Plăcerea de a gândi nu are sfârşit:
Voi îndura de-acum înainte orice îmi va fi dat.
Barca mea şi cu mine, la căderea serii,
Înainte ca zefirul nopţii să treacă prin flori,
Ajungând pe lac, face rondoul către valea dinspre apus,
Unde eu privesc, dincolo de munţi, Steaua Sudului,
O ceaţă lină ridicându-se deasupra apei
Şi luna răsărind printre copaci;
Decid să îndepărtez de mine tot ce este lumesc
Şi să fiu doar un om bătrân cu undiţa lui.

poezie de Qiwu Qian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

Te-am invitat într-o călătorie
Pe-o barcă, printre stele.
Te-am chemat cu mine
Să locuim pe-un nor
Să nu cunoaştem naştere,
dorinţă, clipă, moarte.
Te-am chemat în zări
Să ne ascundem de noapte,
Să ne hrănim cu şoapte
Departe de naştere,
dorinţă, clipă, moarte.

poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pas pierdut (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuni, pescari şi bărci

"Fiule! Când navighezi, nu fi trufaş,
toate bărcile intră-n gura Dragonului,
însă doar câteva cunosc acest adevăr." – Mahagama Sekara

Ocean imens,
Pescari încordaţi,
Furtuni neaşteptate
Şi bărci lovite de talazuri.
Portul pescăresc jeleşte
Şi-şi aşteaptă prietenii,
Vechiul far în ruină le caută urmele.
În briza nopţii
Oceanul ascunde mari secrete,
Iar valurile îmbrăţişează ca întotdeauna
Plaja plânsă.

poezie de Nimal Dunuhinga, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urla la lună frigul

În noaptea tot mai lungă
Salcia nemişcată lunecă,
In bărci pe apa lină
Frunzele pe arămia lună.

Gâştele în stol grăbite
Liniştea o mai răscolesc,
Greieri şi-ascund viorile
Şi nopţile încet muţesc..

Câte un clipocit pe lac
Se mai aude cu sunet fad...
Trupul salciei rămâne nud.
Frigul muşcă surd, sunetul

Nopţilor calde din vară...
În urlet trist de vârcolac

sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!