Poezii despre bătrânețe și proverbe
poezii despre bătrânețe și proverbe.
Găina bătrână face supa bună (proverb românesc)
Știm că găina cea bătrână
Ne face supa foarte bună;
Proverbul a uitat să spună
Că numai dacă-i pui smântână.
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (10 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânii
Planeta scrâșnește și e tot mai grea,
Nu mai sunt locuri pentru bătrâni în ea,
Ei fac parte dintr-un proces revolut,
Planeta nu-și asumă acest trecut.
Bătrânii nu-și mai găsesc locul ca inși,
În dispută cu tinerii sunt învinși,
Iar acum e caduc proverbul de ieri,
Că:"Dacă nu ai un bătrân să-l cumperi".
Ne enervăm de mersul lor agale,
Pe stradă sau la treceri pietonale,
Cu vorbe grele adesea îi mustrăm,
Nu-i înțelegem și nu îi ajutăm.
Bătrânii-aceștia de ani vlăguiți,
Mulți dintre ei bunici sau numai părinți,
Când cu vârsta, ajung puțin decrepiți,
Sunt discreditați, respinși sau umiliți.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (23 septembrie 2023)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valentin vs Dragobete
Bătrânul Dragobete s-a trezit
Acum mai actual ca niciodată,
Puțin cam demodat, dar fericit...
La fel ca națiunea derutată.
Și dacă e precum au spus-o unii
S-a conservat pentru eternitate.
Era doar vis în somnul rațiunii
Și-a devenit acum realitate.
Din negurile vremilor apuse
Cu inorogi și cai înaripați,
Legendă a iubirilor nespuse
Și datină uitată din Carpați.
Un obicei păgân uitat de plebe,
Cam din același leat cu Făt-Frumos,
Cu zmeii și Pepelea din proverbe,
Născut de dinainte de Hristos.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine dă, lui își dă...
Lângă un sătuc de munte, în hățișuri nepătrunse,
Un bătrân, adus de spate, un bordei mic își făcuse
Sub un fag cu umbră deasă, din pământ și din nuiele,
Petrecând în sărăcie, între flori și păsărele.
Făr de nici-o mângâiere, far de nici-un ajutor,
Rezemat în niște cârje, sprijinea al său picior.
Chinuit așa, sărmanul, își ducea al vieții fir,
Până când l-o duce lumea din bordei, la cimitir.
Uneori, pleca bătrânul către satu-n sărbătoare,
Gârbovit, cu tolba-n spate, să cerșească demâncare,
Arătându-și trist durerea prin zicala lui de pace:
"Cine dă, lui își dă, tată, cine face, lui își face''!
Îl știa de mult tot satul și, la orice sărbătoare,
Cei cu inima miloasă îi da-n tolbă demâncare.
El, atunci, cu voce slabă, mulțumea, zicând cu pace:
"Cine dă, lui își dă, tată, cine face, lui își face''!
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Diaspora Pro Romania
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonetul
Ce și-ar dori, oare, mai mult sonetul
Măsură, disciplină, eleganță,
Un plus de sentimente și substanță?
Nu e ușor să-i descifrezi secretul...
Sonetul școală fără de vacanță
(Ți-ai pregătit stiloul și caietul?),
Maeștrii ne învață alfabetul:
Sonetul meserie, cutezanță...
Iluzii, fantezii, vise-n andante
"Călări pe vin...", bem versul lui Baudelaire
Și ne-ndulcim cu un sonet de Dante...
Apoi, târziu, cu-o stea, pe-un colț de cer,
Un înger își notează,-atent remarca:
"Sonet Lumină Dragoste Petrarca."
Apa care trece, pietrele care rămân
La senectute, câți se cred Seneca!
[...] Citește tot
poezie de Vasile Romanciuc din De ce plânge clovnul? (11 aprilie 2009)
Adăugat de vasili brinza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă dușilor bătrâni
În râu de crini imperiali,
Sub margarete de lumini,
Mereu mai triști, proverbiali -
Sunt ale noastre rădăcini.
Tăcuți, la tâmple de ninsori,
Își duc pedeapsa de a fi
Și trec etern strălucitori...
Și trece fiecare zi...
În râu de crini imperiali,
Uitând de rostul lor de-aici,
Adorm, visându-se copii,
Nemuritorii mei bunici.
Și flori de nea îmi cad în păr,
Lumină pentru mai târziu,
Sunt înger și am prins să zbor
Pe cerul nopții vioriu.
Sub margarete de lumini,
Privire învelită-n jar
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigonii
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine
Și în jur parcă-mi colindă dulci și mândre primăveri,
Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii și cu râuri de cântări.
Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere
Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere,
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist și mic,
Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,
Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară ;
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.
Liră de argint, Sihleanu - Donici cuib de-nțelepciune,
Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?
S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată.
S-a dus Pann, fiul Pepelei, cel isteț ca un proverb.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proverbial
Mă scol cu noaptea-n cap
Și rămân ziua negru,
La fel; nu pot să scap
De vise pe de-a-ntregu'.
Mă culc pe o ureche
De gafe plictisit
Și știu că nu-s pereche
De fiu în risipit.
La mort îmi răcesc gura
Că nu-i mai am pomană
Prieteni, aventura,
Să-mi oblojească rană...
Mă strig să se audă
-Cât încă nu-i târziu
Și chiar de fac în ciudă-
Că-s bun în tot ce știu!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o pâine amară
Pentru o pâine amară,
Femeia pleacă din țară.
Copiii și-i părăsește
Și prin lume rătăcește.
La poartă, pe o băncuță, șade gânditoare mama
Și cum stă pierdută-n gânduri își pune pe cap marama.
Ochii către cer ridică și pe Dumnezeu întreabă,
De ce viața ce-o trăiește este atât de beteagă.
-Sfătuiește-mă, Tu Doamne! Arată-mi calea de urmat!
Deodată-i fulgeră un gând și repede s-a ridicat.
Aleargă, intră în casă, unde zace fata mică,
Lângă ea veghează-un frate care tremură de frică.
Băiatul și cu fetița sunt copiii care-i are
Pentru ei,, tânăra mamă, nu găsește alinare.
Ar vrea să strige-n gura mare, dar nimeni nu o aude.
Durerea-i pătrunde-n suflet, mai amarnic o răpune
Mintea-i este rătăcită, gândul o trimite-n lume,
Prin străini ca să muncească, la copii s-aducă pâine.
Îi e greu să hotărască, de copii să se despartă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeciuială din "in și chimen"
(Maleahi 23:23)
Mai deunăzi-ntr-o seară, bunul meu amic Costel
Mă-anunță cu vâlvă mare că sunt invitat la el.
"Căci - îmi spuse el cu tonul grav și apăsat în glas -
Tot ce am pe lumea asta numai mama mi-a rămas.
Și cum mâine-i ziua dânsei, vreau să fac chermeză mare,
Ca iubirea-mi pentru mama s-o cunoască fiecare."
Invitația aceasta nu era de refuzat.
Și-astfel iată-mă la locul și la timpul anunțat.
Un salon gătit cu grijă și cu gusturi rafinate
Impunea audienței izul de solemnitate.
Din cupola smălțuită, candelabre strălucite
Revărsau cu dărnicie roi de raze aurite.
Din pereți, de prin tablouri, te întâmpina duios
Un surâs blajin de mamă, cald, candid și maiestuos.
Iar pe fețele de masă, brodate cu măiestrie,
De pe-o placă marmoree, în fața la farfurie,
Te priveau doi ochi de mamă dintr-o poză-așa firească
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bătrânețe și proverbe, adresa este: