bătrâneţe şi sfaturi

Mâinile unui părinte

Mâinile unui părinte,
Trebuie să fie sfinte,
În viaţă să îl îndrume,
Pe copil la fapte bune.

Sfatul să-l dea cu blândeţe,
Ca apoi la bătrâneţe,
În urmă când va privi,
Cu drag îşi va aminti.

poezie de Daniel Wilhelm (23 noiembrie 2021)
Adăugat de Daniel Wilhelm
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa m-a sfătuit

Ca să transformi în faptă
povaţa ce-ai primit,
Spre muncă te îndreaptă
şi visul s-a-împlinit.
Aşa m-a sfătuit
bătrânul înţelept.
Iar sfatul ce-am primit
şi astăzi îl respect.
Munca îmi dă sănătate,
îmi arată drumul drept,
Mi-aduce prosperitate
şi totul este perfect.

poezie de Dumitru Delcă (30 decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui indecis anume...

Vine vremea senectuţii,
Când te saturi de nevastă
Şi încerci alte soluţii,
Însă dai de vreo năpastă.

Ştii ce faci vorbind discuţii?
Sfaturi bune, treabă proastă!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei răţuşte

Trei răţuşte joacă-n iarbă:
– Baba-oarbă! Baba-oarbă!

Zice raţa cea bătrână:
– Staţi colea, mai la-ndemână,
Că vicleana stă la pândă,
Stă la pândă,
Că-i flămândă!

Cele mărişoare
Stau cuminţi la soare,
Însă cealaltă
O zbugheşte-n baltă,

Iar în păpuriş,
Pândind pe furiş,
Doi vulpoi stăteau la sfat...
Nu mai spun ce s-a-ntâmplat!

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii mei şi tinereţea...

Anii mei şi tinereţea, cuibăriţi pe un colţ de gând
Stau la sfat cu bătrâneţe, ce mă încearcă de curând.
Tinereţea face glume şi de toate se amuză
Bătrâneţea nu înţelege şi se pare că-i confuză...

Cum să facă să-nţeleagă şi să accepte mai uşor,
Că ce-a fost n-o să mai fie, chiar de simte în suflet dor...
Dor să poate să mai zburde şi să ia viaţa în glumă
Să vadă pe cer doar soare, chiar de plouă şi-i furtună?

Însă dusă-i tinereţe, stă acum pe un colţ de gând
Şi încearcă să mă ajute, să le iau cum sunt, pe rând...
Şi uite aşa, încet şi sigur, bătrâneţea o accept
Eu pe ea, şi ea pe mine... cine zice că e drept?

poezie de Elena Bulancea din Personală (1 august 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântul Nicolae...

Nicolae, Nicolae
Nume sfânt şi dor cu jale
Te-aşteptăm, iar, an de an
Să-l serbăm pe al tău hram,
Ce vesteşte cu mirare
Început de sărbătoare.
Copii te aşteaptă,
Ghetuţele-s în poartă,
Cei tineri ceru-l cântă
Colindători s-audă,
De la bătrâni povaţă
Să ne îndrume-n viaţă,
Cuprinşi de-a lor magie
Apururi să ne ţie.
Bucuroşi de sărbătoare
Ne uităm acum în zare,
Înspre anul ce-o să vie
Cu nesaţ şi bucurie...

poezie de Liviu Reti (6 decembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul senectuţii

Ochii mult îi lăcrimează,
Îl frământă o tristeţe
C-a ajuns la bătrâneţe,
Dar el tânăr se visează.

Gând şi faptă-i sunt răzleţe,
Multe lucruri nu cutează,
Ochii mult îi lăcrimează
Că-l frământă o tristeţe.

Viaţa i se micşorează
Şi se sprijină în beţe,
Însă nu se-ngrijorează,
Dumnezeu îi dă poveţe.

Ochii mult îi lăcrimează.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă amurgul peste sat

Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colţ de rai,
Unde veşnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Şi cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi şi tei în floare.
Apare un ţăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii şi turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Componenta vie

Spunea tata vorbe cerebrale
Şi mama învăţături din suflet
Sfaturi înţelepte din bătrâni
Şi bunica şi mai multe
Şi adânci poveţe ne au lăsat
Căci n-am cunoscut
Nici unul dintre bunici
Şi nici pe cealaltă bunică
Ei însă suplineau cu brio lipsa lor
Prin bunătate sârguinţă şi tenacitate
Să nu te legi nici de un câine
Şi să dai bună ziua la tot omul
Să fii blând şi respectuos
Că blândul moşteneşte pământul
Şi rămâneau impregnate
În minte în trup şi în suflet
Dincolo de timp şi de uitare
Cine-i bun de una-i bun şi de alta
Cine nu aproape de nimic
Asta cu interpretări multiple

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (4 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfaturi

I
Cu pipa-nvăluită de-a fumului dantelă,
Priveşte cum se naşte poemul diafan,
Apoi, după-amiază, stând rezemat de-o stelă,
Ascultă-n crâng cum cântă din nai divinul Pan.

II
La adăpost de vară sub falnicul castan,
Spre-a da culoare clipei, de griji când se goleşte,
Ascultă-n timp ce vinul în cupă se topeşte,
Cum cloncăne carafa ca un bătrân curcan.

III
Acum, după o noapte de trudnică migală
A versului, la ora când lămpile apun,
Coboară în grădină: crini, albi şi galbeni pun
O pajişte de stele-n a dimineţii poală.

poezie clasică de Leon Verane din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!