Poezii despre balene și iubire
poezii despre balene și iubire.
Fructele mării
eu zic să nu ne mai iubim
eu zic să nu mai ocrotim copiii pe care îi naștem
eu zic să punem o umbrelă de alge de
asupra fructelor mării in
fantile pe care le strivim între pleoape
ca pe
niște balene vegetale uscate (?!)
în aerul cald
eu
spun că ar fi
bine așa
bine merci
...
ei
oamenii mării
ah
fructele parcă
n-ar fi
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duplicitatea, între sfințenie și destrăbălare
spune-mi că mă iubești. devedește-mi-o. fă-mă să te cred. dovedește-ți-o
te iubesc. mai mult decât orice pe lume. mai mult decât viața
dacă e așa cum spui atunci mori. ridică-te prin moarte
dar te iubesc. dacă eu mor cum ai să te mai bucuri de iubirea mea?
voi suferi, dar voi fi convinsă.
uite, aici ai pistolul. arată-mi că mă iubești.
am luat pistolul. și-am împușcat-o.
o iubeam prea mult ca să o fac să sufere
n-aș fi putut să o știu plângându-mă
strivindu-și viața sub lacrimi
care e legătură între titlu și conținut?
mai are importantă?
toate balenele plâng când florile albe cantă în zori...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micime
am intrat și am ieșit din peretele ăsta
din buretele ăsta din pianul ăsta din cana asta
din mama și din tata când ei dormeau într-o nucă
s-au vărsat lacrimi în pumni în mare
într-un fragil curcubeu
ne-am pierdut identitățile cardurile viața
femeile au invadat spațiile intime
ale bărbaților
între mâini printre degete au curs râuri
ambrozie bucle din abanos umbre și umeri
s-au iubit balenele cu pești feluriți
am iubit și eu
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tandrețe (Satiră)
Gălbuie ca o omletă,
Iubito, ești o cometă
În primejdie să cadă,
De nu te-aș ține... de coadă.
În zboru-mi de asteroid
O clipă ochii nu închid,
Să fiu alăturea de tine
Atât la rău, cât și la bine.
O veritabilă purcea
Să știi că ești, iubita mea,
O scroafă din care-i plac
Să se urce în copac.
Pe câmpul unde-ncântă macii
Iubita mea, ești Coada vacii,
O buruiană ca oricare,
Care se crede că e floare.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepăsare
Ce îmi pasă de comete,
Ce în cale fac prăpăd,
De pulsari și de planete
Dacă ochii nu ți-i văd.
Ce îmi pasă de balene,
Ce pieirea și-o presimt,
De girafe și hiene
Dacă trupul nu ți-l simt.
Ce îmi pasă de balauri,
Ce demult au dispărut,
De dragoni și dinozauri
Dacă gura nu-ți sărut.
Ce îmi pasă de sirene,
Ce trăiesc doar în povești,
De satiri și sânziene
Dacă tu nu mă iubești.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (10 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balenele nu plâng
Ei spun că marea-i rece, dar marea conține
cel mai fierbinte sânge, cel mai sălbatic și mai imperativ.
Toate balenele din străfundurile abisale sunt fierbinți, în vreme ce
se-avântă fără contenire spre spații noi și se scufundă sub aisberguri.
Balene-albastre, cașaloți, rechini ciocan, ucigașii acolo lovesc,
acolo aruncă la suprafața mării respirația lor năvalnică și fierbinte!
Ei și ele se leagănă, se leagănă, prin senzuale ere lipsite de vârstă,
în adâncurile celor șapte mări
pendulează prin apa salină într-o beție desfătătoare,
iar la tropice se-înfioară-n talazuri de dragoste
și se răsucesc în masive și intense dorințe asemeni zeilor.
Apoi, în patul din adâncurile mării albastre
marele taur se lipește de mireasa lui,
un munte presând alt munte,-n bucuria vieții:
și, izbucnind din înlăuntrul fremătător al oceanului roșu de sângele balenei,
o protuberanță lungă, violentă, un vârtej marin vine și se-înșurubează
în cheutoarea moale, neîmblânzită, a celuilalt trup imens.
Și peste podul care-i unește-n minunea-încleștării lor clocotitoare
trec arhangheli în flăcări prin pânze de ape, încoace și încolo,
fără contenire, arhanghelii fericirii,
[...] Citește tot
poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo unde nu e...
Pe ceru-n care îngerii nu zboară,
Nici stele nu răsar, nici soare nu-i;
Zi nu se-nalță, seară nu coboară,
Doar nori bezmetici bântuie haihui!
În inima în care nu încape
Nici milă, nici iubire și nici dor,
Vin duhurile rele să se-adape,
Iar crinii inocenței, pe rând, mor.
În marea unde nu-noată sirene,
Se sinucide poezia, lent;
Nici alge nu trăiesc și nici balene,
Iar pescărușii țipă violent.
În lumea-n care domină trufia,
Valoarea se măsoară doar în bani,
Cu fraude-și scriu toți biografia
Și doar pe îndoieli sunt suverani.
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre monștrii fizici
Monstruozitatea fizică ne-apropie
și nu ne-ndepărtează decât ce se ascunde-n noi,
ce rău aduce un copil născut cu păr pe față?
Dar ciclopii? Un ied cu două capete?
Mai rea e o minciună. Centaurii erau mai înțelepți
Decât atâția fanfaroni bipezi.
Bieții siamezi emoționează lumea,
Dar omul rău, duplicitar?
Ne-amuză peștii și balenele giganți,
Mai mult decât un bogătan ce nu mai poate
Încăpea în piele și în ogradă și-n oraș și-n țară.
Ce mult îl admirăm pe Hyeronimus Bosch,
Pe bijutierii prozei, pe poeți, ei ce scornesc minuni,
Sunt monștrii sacri.
Iubiți pe monștrii fizici, Divinitatea i-a creat,
Ne pune la-ncercare, strămoșul nostru nu a fost hermafrodit?
poezie de Boris Marian Mehr (11 februarie 2013)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheers, darlings!
mi-am promis
că o să blochez totul
într-o pânză de indiferență
c-am să le-nvăț mișcările
și-am să râd cu ei
și-am să-i seduc
cu
inocența mea și
provincialitatea
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balena din burta cuvântului
din lentilă bifocală răsfoiesc cartea cu taine
aproape mi se-neacă gândul cu lest de cărbuni la cingătoare
o cruce prea grea identitatea fără ancoră de ceruri
cuvintele
nu au brațe să ia o cină ușoară din tine te minți sorbindu-ți dimineața
ca pe-un drog de rouă
urmărești alb
cum cineva ți-a prins în piroane vocea
de buza abisului
cât de absurd este să răzuiești zilnic golgota din tine
pentru a construi poduri friabile
fac spărturi în lumină să capăt contur pe partea cealaltă
bulevarde cu limbi monstruoase expulzează
ca pe ghiulele
oameni cu membrană de fluturi în mine
excavatoare de iarbă scot la soare biserici acvatice
din clopotnița norilor trimit mandate poștale de așteptare
tuturor vânturilor pe care încă
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre balene și iubire, adresa este: