balene şi moarte

În oglindă

Se oglindeşte timpul în istorii,
Nămeţi de stele veşnicii dizlocă,
Căci dincolo de vise iluzorii,
Meteoriţii moartea o invocă.

Se nasc morminte-nfiorându-şi tihna -
O cumpănă de vise şi de plăgi...
A renăscut în suflet neodihna
Şi-şi strigă ne-mplinirea inorogi.

O altă eră-şi cere întrupare
Erup vulcani cu sărutări de vis,
Se sting pe sâni poeme non-carnale
Când mări, perfecţiunea au atins.

Pe plaja nisipoasă a uitării,
Au eşuat balene, nave, bărci...
S-a hotărât întoarcerea acasă,
Dar, timpule, doar tu nu te întorci....

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înghesuim vieţiile oamenilor într-o ştire

ca şi cum am îngrămădi universul
într-un ochi de balenă
apoi lipim afişe cu galaxii în formare pe autobuze
ca să poată circula regulat
haosul

doar din când în când murim idiot
lăsând o dâră de lacrimi în urmă
parcă mult prea vizibile
precum fumul scos de motorul unui trabant
la care s-a greşit doza de ulei din amestec

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duplicitatea, între sfinţenie şi destrăbălare

spune-mi că mă iubeşti. devedeşte-mi-o. fă-mă să te cred. dovedeşte-ţi-o
te iubesc. mai mult decât orice pe lume. mai mult decât viaţa
dacă e aşa cum spui atunci mori. ridică-te prin moarte
dar te iubesc. dacă eu mor cum ai să te mai bucuri de iubirea mea?
voi suferi, dar voi fi convinsă.
uite, aici ai pistolul. arată-mi că mă iubeşti.
am luat pistolul. şi-am împuşcat-o.
o iubeam prea mult ca să o fac să sufere
n-aş fi putut să o ştiu plângându-mă
strivindu-şi viaţa sub lacrimi

care e legătură între titlu şi conţinut?
mai are importantă?
toate balenele plâng când florile albe cantă în zori...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorii se agaţă

de perna udă cu-un miros
greu de moarte care-şi culege
morţii împinşi de aripi mari
albe de neodihnă păcătoasă
aerul sfâşie în bucăţi sâni
lăptoşi sărutaţi de guri ştirbe
de moşi strămoşi comuni
cu ochi de plumb peste pajişti întinse
privind înotătorul mort şiroind
pe pieptul lăţos mirosind
a celule saturate închise în burta
unei balene descompuse
de la cap la coadă
zac zorii peste gardul
unui cimitir pe care s-au uscat
broaştele ieşite din lac
asemenea unor mâini stafidite
o regina nopţii se înclină
în faţa unui pantof jerpelit
săgetată de razele unui soare

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tipul din Orkney

"Am navigat odată c-un tip din Orkney, scoţian,
Acu', hă-hă, mulţi ani," a zis Dan,
"E-mpachetat binişor în lut
Kubla Khan* ".

"Un gagiu plin ochi de poveşti ciudate
Despre foci care cântă şi balene eşuate
Iarna pe ţărm, când bat furtuni înverşunate."
"Mort... coechipier bun, îşi făcea treaba,
A căzut la baltă lângă Capul Java
Acu', hă-hă, mulţi ani," a zis Dan frecându-şi barba.

* Trimitere la celebrul poem al lui Samuel T. Coleridge, Kubla Khan.

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea anapoda

Paraşutistul cade şi nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanţ
Se scutură cireşii plini de floare
Cei sănătoşi se prăbuşesc în şanţ,

Miroase a pădure şi Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuţii de atac de cord,

Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,

Balenele devin sinucigaşe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngraşe
Gioconda şi-a schimbat ai ei surâs,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

actualul se vinde compulsiv la publicitate,
la televizor se promite inutil
pestă naţională amestecată cu căderi de eclipse
speciei de homo virtualis
pentru care
consumul de viaţă este importat din zona 4G.

pruncii se nasc din uter de facebook,
predestinarea e programată
de like-uri
sau de tone de poze hormonale pe cont,
decesul survine din sevrajul
provocat de o pană de net.

eu nu înţeleg de ce
trebuie să fiu politicoasă cu secunda altora,
de ce să accept staţionarea în raiuri de mucava,
dacă am chef să-mi însoţesc moartea
în pantaloni scurţi
printr-o bestială absenţă

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete, copil orfan

Mă simt copilul nopţilor stângace,
Cu trup golaş în friguri nesfârşite,
Cu tălpi zdrelite, de sânge năclăite,
Sub veri ce mor când timpul, ore, toarce.

Şi sunt copilul lepădat pe lume,
Al nimănui, de nu-mi cunosc nici gena,
Iar lumea cască gura ca balena
Să mă înghită... mulţi să mă sugrume...

Mă simt orfan gustând pelinuri crude,
Şi sorb amar din poale de izvoare,
Prin toamne reci când frunza-n jale moare;
Şi le zâmbesc crezând că îmi sunt rude.

Am umeri goi - nu să arăt povara
Pe care-o duc prin râs de uragane -

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri poştaşi cu goarne

În iernile în care şi marea mai îngheaţă
Vin patinând spre mine pe oase de balene
Îngeri poştaşi cu goarne şi îmbrăcaţi în ceaţă,
Asemeni unei toamne bogată-n coţofene
Aceleaşi veşti rescrise mereu de-aceeaşi mână
Pe foi îngălbenite de-atâta nostalgie
Mi le aduc în portul din mica mea lagună
Pe care-o cred, săracii, doar o butaforie
Se-opresc tăcuţi la birtul în care pe sub mese
Cu ochi de sepii câinii uitării se desfată
Şi latră-n gând ca gândul înnobilaţi de lese
Iar îngerii bezmetici cu-agheazmă se îmbată
Îşi scot cu mâini febrile patinele de care
Stau agăţate tandru priviri de aterine
Şi dănţuiesc cadriluri în pas de lipitoare
Până spre zorii morţii plutind în zepeline
Atunci îmi lasă plicul burtos ca o galeră
Doldora de suspine pe colţul unei stele
Aflată-n loc de sfeşnic şi pleacă spre o eră
De unde să se-ntoarcă, mai mulţi, mai plini de rele...

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (decembrie 2012)
Adăugat de Daniela Mercan-Pepino
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde nu e...

Pe ceru-n care îngerii nu zboară,
Nici stele nu răsar, nici soare nu-i;
Zi nu se-nalţă, seară nu coboară,
Doar nori bezmetici bântuie haihui!

În inima în care nu încape
Nici milă, nici iubire şi nici dor,
Vin duhurile rele să se-adape,
Iar crinii inocenţei, pe rând, mor.

În marea unde nu-noată sirene,
Se sinucide poezia, lent;
Nici alge nu trăiesc şi nici balene,
Iar pescăruşii ţipă violent.

În lumea-n care domină trufia,
Valoarea se măsoară doar în bani,
Cu fraude-şi scriu toţi biografia
Şi doar pe îndoieli sunt suverani.

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!