bani şi oxigen

Cântec pentru codrul meu

"Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule"
Că de când mi te-au tăiat,
Nu te-ai mai înfiripat.
Nici pricepuţi, nici strategi,
Ţi-au făcut aleşii legi
De doi bani şi trei parale,
Cu intenţii criminale.
La al hoţilor cherem,
Ţi-aud crengile cum gem,
De sub drujbe şi topoare,
Luând drum peste hotare
Până într-o zi, în care,
Ne-o ajunge o-ntrebare:
Ce-om trage pe nas cu toţii
Cu copiii şi nepoţii:
Bani tocaţi primiţi din şmen,
Transformaţi în oxigen?!

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invazivă

Invazivă, poezia, tu nu te speria,
Nu se moare din ea,
Ajunge la toate organele vitale,
Inclusiv inima,
Te trezeşti că mai ai de trăit o secundă,
Asta este, specialiştii dau din mâini,
Te bucuri, odihna promisă vine în papuci de pâslă,
Iar tu vei fi doar un poem, acolo,
O bancnotă reformată,
Toate economiile tale acolo s-au dus.
Gata, acum, stimate înger sau diavol,
Să mergem voioşi în Şeol, un vesel tărâm
Al defuncţilor scoşi de la aparatele de oxigen.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de pandemie

Cum aş putea să cred c-o cârpă mică
Ce stă la gură, oarecum banală,
Mă protejează care va să zică
Să nu mă pricopsesc cu vreo răceală?
Şi cum s-accept că-ntreaga mea fiinţă
E apărată de-orice neplăcere
Când mă sufoc, căci nu e cu putinţă
Să-mi intre oxigenul în artere?
Dar când n-am mască fac ca tot românul
Când ies pe stradă sunt cu luare-aminte
Că vine poliţistul ca nebunul
Şi-mi dă amendă, să mă-nveţe minte.

Dar sunt viclean cum nu vă vine-a crede
Aşa că statul banii mei nu-i vede.

poezie de Octavian Cocoş (14 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâm cu vene suprapuse

Pe tărâmul nostru fără oxigen
Glucoza şi valuta îşi fac loc –
La unii pentru-a fi prelinse-n sânge,
La alţii de-a urca în falnic joc.

Lumina are graniţe în toate,
Universul oaselor se-ndoaie
Când poarta fericirii se deschide
Desfundată de virtuţi şi de gunoaie.

Tărâmul meu cu vene suprapuse
Se-mpăunează cu capete de mort
La auzul că pe scena vieţii
Trebuie s-aduci credinţei paşaport.

Oare-i motiv de zâmbet pentru
Adierea frunzei care-n toamnă cade
Când suvenir rămâne-n neamul meu
Doar inima ce româneşte bate?!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă hematiei

Aţi fost cândva, o hematie?
Trăieşte, şapte mile în total,
Da-i sursă sigură, de imortal...
De-o pierzi şi-o reprimeşti, te reînvie.

Îi misterul cărăuşului de viaţă,
Îţi este butelia de oxigen,
Cu hemoglobina-ţi dă roşu la faţă...
Pe ea o pierzi la timp de recviem.

E plină de metale preţioase,
E crom, e aur, platină, e şi fier,
Tot ea e porfirina ce-ai în oase...
N-ai cum s-o reproduci, ea nu e ser.

Îşi schimbă forma plată, la nevoie,
S-ajungă-n labirint de capilare,
E creator de Einstein sau de " Domnul Goe"...
E solul inimii, din cap până-n picioare.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epoci de aur

Epoci de aur cu duiumul,
Libertatea de a fi rob, cumulul,
Alege lanţul, glanţul, glonţul,
Femeia are cheia, banul - şpanul.
Stai pe un taburet, citeşti din catihet,
Enumeră lagărele, şlagărele, ah, diavolii,
Ei nu au oase, doar idei păroase.
Aristotel s-a dat la fund, luat şi bătut
Crunt. Ruinele absorb oxigenul,
Moartea-i mai iute ca trenul,
Moise, Iisus, Mahomet? Iosif a zis – Niet.
E uşor să chinuieşti un semen,
Chinuieşte-l ca pe tine însuţi,
Aleargă Tolstoi pe uliţi,
Fiodor Mihailovici bate din palme,
Nietzsche s-a închis la dame,
Poporul sforăie, doarme,
Poporul e ca şi norul, bubuie şi se înşiruie.
Războiul, precum buboiul se sparge,
Infecţia ajunge departe,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miere şi sare ( extras)

Cât ţine dragostea?
Cât un balon de sticlă mânuit cu grijă
sau cât două orhidee de seră lăsate-n viscol
sau cât o nicovală imobilă de oţel
călită la flacăra unei suduri inexorabile –
sau uneori dragostea poate dăinui
cât şase fulgi, şase fulgi hexagonali de nea,
şase fulgi hexagonali de nea plutind în aer
sau cât jurământul dintre oxigen şi hidrogen
într-un pahar cu apă de izvor
sau cât ochii de pe bancnotele de-un dolar
sau cât două dorinţe călărind
pe-o pală de vânt iarna în zori
sau cât piatra de temelie a unui altar antic
menţinut sacru pentru rugăciunile tale intime
sau cât praful ridicat într-o trombă solemnă
purtată de vânturi schimbătoare.

Există sanctuare care păstrează mierea şi sarea.
Există cei care risipesc şi care cheltuie.

[...] Citeşte tot

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunie

Prin curaj şi fug, îmbălsămat în mantia-mi de gheaţă,
Trec nepăsător pe lângă fântini din care izvoresc minuni,
Mă opresc să mă oglindesc într-un palid ochi de baltă,
Sunt străveziu, transformat în propriu-mi coşmar în viaţă.

Mărginal şi singur fug pierdut pe drumul larg,
Mă-vălui într-un strat de praf... din stele,
Casc avid spre cer, o gura de oxigen, cerşesc,
Mătănii bat, dau din picior, sunt surd şi doar citesc, o carte.

Implor o graţie să-mi curme suferinţa,
Dar râd şi îngerii de neputinţa mea,
Ridic spre lună faţa-mi trasparentă,
Dar s-a ascuns şi ea, şi râde-ntunecată.

Aş vrea să mă ascund sub straturi de pământ,
Deasupra mea să mut munţi de stâncă,
Iar la picioare să îmi curgă un izvor,
Mai limpede ca siguranţa nebuniei care m-a-nlănţuit.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte sunt...

Sunt străzile goale de-o fostă eleganţă
Nu doar în veşminte ce n-au importanţă,
Ci-n gropile, mii, curmând dreptul la vis
În murdaru-mproşcat, făr-a fi interzis.

Sunt oamenii negrii de hăul nevoii
Ce nu se mai spală cu picurii ploii
Ce curge-ntinând cu şiroaie mânjite
Şi case şi oameni cu feţe sfrijite.

Sunt băncile pline de bani din furat
Cu creditul luat de la cel nemâncat
Şi-s una, de alta, lipite pe-alei...
Da-s fără speranţă, sunt cuşca cu lei.

Sunt hoarde ce bântuie girofaruri albastre
S-anunţe-ntruniri provocând noi dezastre,
Ca şi cum n-ajunge că mâine nu e
Şi-ncearcă să mintă... că nu ştiu de ce.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miere şi sare

O traistă cu trucuri – nu-i aşa?
Şi-o partidă jucată de nişte fiinţe linguşitoare?
Dacă eşti priceput la jonglat c-un pachet de cărţi
sau la aruncatul zarurilor – asta ajută?
Dacă poţi spune bancuri şi fi un bun pretenar
şi poţi face impresie – asta ajută?
Când băieţii se întâlnesc cu fete sau fetele se întâlnesc cu băieţi –
ce ajută?
Toate ajută: fii plăcut, dar nu prea plăcut,
fii rezervat, fii sfios, misterios, dar numai aşa şi-aşa;
apoi uită tot ce-ai auzit vreodată despre dragoste
pentru că-i bronzul verii şi degerătura crivăţului
şi vine cum vine vremea, iar tu nu poţi schimba asta;
vine cum a venit chipul tău la tine sau picioarele tale
şi felul în care păşeşti, vorbeşti, îţi ţii mâinile sau capul –
iar tu nu poţi schimba asta – tu doar aştepţi şi te rogi.

Există vreun fel în care poţi măsura dragostea?
Da, dar mult prea târziu,
atunci când bătăile inimii tale au parcurs

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!