becuri şi iubire

Când iubeşti...

Cântă liniştea pădurilor,
Dansează frunza copacilor,
Auzi ecoul păsărilor,
În contopirea inimilor.

Când iubeşti, cerul e plin cu stele,
Beculeţe prinse-n clame grele,
Ochii îţi sclipesc de fericire,
Mult îmi place să mă ţii, iubire!

(dedicaţie pentru prietena mea, Claudia Ion, persoană cu dizabilităţi de gradul I)

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Tu, devii floare în fiecare seară,
Aduni pumni de miere în sân,
Vârcolacii rup bucăţi din lună
Punându-mi în suflet o mână.
Rămân!

Ochii mângâie filmul cu oase,
Coxatroza apare sub bec,
Eu o simt la mine în şolduri,
Tu unde ascunzi secretul?
Te-ntrec?

Punem ochelarii să se iubească,
Prin ei trec ochii şi limba şarpelui,
Trec vârcolacii cu miere şi luna
Şi tu cu iubirea mie dăruită.
Întotdeauna!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etc

Iubita mea dezarticulată perpendiculară, splina ta e maşină de cusut nori glasuri sunt deflaţia monetară Berlin face policeman la dreapta
Stele gri fluieră identic greşelilor de gramatică pasul tău marchează 300 yards în aerodrom la five-o'clock sandwich îţi oferă nervii de fosfor iată becurile cu mănuşi de la tâmple diagonal în vestă îmi port creierul mic ca o lampă sau un ceasornic omega prin music-hall am dansat în eprubetă albastru fenomenal salcâmii au jucat poker
în pieţe forduri stau cu mâinile în buzunar Edy îţi port sufletul prins în pioneze Luna-Park vântul e de trei săptămâni someur T. S. F. a şters cerul cu sârma de parquet

poezie clasică de Stephan Roll
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima întâlnire

Fericirea e un câine egoist,
soarele din retină rămâne blocat.
Picioarele subţiri - scara lui Dumnezeu.
Nu, nu sunt un familist,
dar pentru tine aş fi orice-oricând-oricum.

Minusculii fluturi din burtă pornesc
să caute carne şi vin;
seara - o verandă şi-un bec,
nici măcar un singur te iubesc.

Cerul - croiala rochiei tale
Pe care dansăm neîntrerupt,
un drum ce se-termină abrupt.

Fumul se-nalţă ca o barieră de zinc,
Iubirea mă-nghite - sunt din nisip!

poezie de Ionuţ Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor cubist

La margini te chem,
Să fugim undeva,
Că şi sufletul meu
E o mahala.

Să mergem într-o seară departe-n mahalale
Şi noaptea să ne lege cu negurile ei,
Şă-ţi dau îmbrăţişarea, mai vrei sau nu mai vrei,
Şi eu să cad în focul îmbrăţişării tale.

Ai vrea să fie iarnă, ai vrea să fie toamnă,
Ai vrea ca liliacul să înfloarească brusc,
Să-ţi fiu arheologul, tu - vasul meu etrusc,
Ai vrea să fie o vreme ce nu ştii ce înseamnă.

Dar hai în mahalale ţinându-ne de mână,
Pe străzi cu becuri stranii de-un galben-violet,
Când picură cişmele, pe lângă un bufet
Cu firma povârnită şi preţuri la-ndemână.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Viaţa mea e un roman (19 ianuarie 1987)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acele

ceasului arătau ora patru pe masă
ochii s-au întâlnit cu umbrele
la un rendez-vous pe peretele prost
văruit şi cu crăpături ce înfăţişau
balauri gheboşi în incapacitate
de plată la ora aceea din noapte
camera mirosea a transpiraţie
şi dragoste irosită inutil până la miezul
lumina becului se strânge în jurul foii
unde se experimentează poezia pumnal
care te poate mântui la ora patru

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi de iubire

Am lăsat uşa deschisă
şi pe masa stau bucate,
să-mi intre Crăciun în casă
şi să uit de tot şi toate.

Să uit c-a trecut un an
cu mai bune şi mai rele
să uit c-au căzut din pomi
presărate frunzele.

Am lăsat uşa deschisă
să vină colindătorii,
să-mi vestească bucuroşi
c-au plecat de mult cocorii.

Pe la geamuri beculeţe
colorate, unele,
luminează peste noapte
de se văd cătunele.

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

FIUL SOARELUI SFIOS

Mă irosesc în vorbe şi-n gesturi de iubire
Precum o lumânare în sfeşnic, de demult;
În jurul meu ard becuri cu mare strălucire,
Putere, bogăţie şi dragoste-n tumult.

Mă tem sfios de vânturi, şi-o gură cât de mică
Mă poate stinge-n joacă sau ca să-şi bată joc,
Am tată mândrul soare, dar tot îmi este frică
De cei ce luminează, deşi nu ard în foc.

Sunt predispus la moarte, căci sufăr de iubire
Şi mă topesc în versuri, visând la nemurire.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poema Chiuvetei

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai!
steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei oarecare...

La tine-oricum se cer prea multe,
Caracter bun şi studii culte,
Nu numai chip şi-o spartă gură
Fără noimă, nici măsură...

Se pare mult două cuvinte?
Pretenţii sunt dar nu le minte,
Spui te respecţi, cine te-ascultă,
Cacao-nghiţi şi încă multă...

Uns cu-alifii dar expirate
Şi dosul ţi-e, nu am dreptate?
Becul s-a stins, eşti mai cuminte,
E beznă nu? Ca-n a ta minte...

Hai marş! Dispari şi dute-n... colo!
Nu-ţi face griji, că nu eşti solo,
Ca tine sunt, deci ai pereche,
Bătute-n cap şi-ntr-o ureche;

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (9 septembrie 2004)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!