biblioteci şi viaţă

Incendiul din bibliotecă

Nu mai e nevoie de cuvinte astăzi
Când biblioteca a căzut pe foc,
Ia-ţi calabalîcul că va fi incendiu,
Caută-ţi o casă, caută-ţi un loc.

Eu mă sting aicea, tu salvează-ţi viaţa,
Poţi să spui aceasta mâine tuturor
Că eu ard de voie în biblioteca
Unde învăţasem că-s nemuritor.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia fericirii

Mă trezesc în plină poezie E aproape ora
zece Peste drum se lucrează Aud în sfâr
şit vocea copilăriei Prezentul există cu
toate ferestrele deschise Lumina urcă din

spre pământ Din bibliotecă lumea-mi pare
o carte deocamdată închisă O carte pe care
o ştiu însă pe de rost Citesc din Wittgenstein
Lumea şi viaţa sunt una
Eu sunt lumea
Închid cartea
Despre ceea ce nu se poate vorbi
trebuie să se tacă

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (19 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impalpabil lumii-întregi

Am tipărit cuvinte pe retină,
Sunt cărţi întregi, sub pleoapele ridate,
Ce n-or vedea nicicând acea lumină
Pe care cititoru'-o va răzbate.

Sunt mii şi mii de vorbe neuscate,
Şi-atâtea vârfuri de peniţe-întoarse
Sunt munţi de ape-n tuşuri despicate,
Printre metafore cu căi întoarse.

Doar tu vei ştii că, pe de-a lungul vremii,
În ce n-am spus trăieşte o poveste
Că n-am vânat vreodată lauri, premii,
Şi lumii-ntregi, eu, nu te-am dat de veste.

De ce te-aş fi-împărţit cu oarecine,
Când mâna ta pe mine mă închină
Când gura ta un: Te iubesc! devine
Ce-n inima-mi îşi află rădăcină?

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram

doar o carte de poezie
din care s-a scris mai târziu viaţa mea
mi-amintesc
ne-am văzut la biblioteca de artă
vizavi de policlinica trei mâna ta
mă ţinea ţintuit ca pe o
hartă de curând harponată (?!) – era
o dupămasă de august şi după
masa de prânz ce bine era-nsângerată, foşnea
pagina mea
de titlu sub o privire din altă
lume: o lume
ce a fost peste ani şi a mea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miliţiişipoliţii

poetul trece pe zebră ca o
floare ciufulită de colţ – ah, amenda
nu e prea mare: o poa
te suporta din salariul de bibliotecar –
trece prin faţa
unui şir de maşini din care îşi scot
capetele câteva fi
guri cunoscute de clasici în viaţă şi de valoare (?!) –
se aude un fluier de om
al legilor firii: alcătuit
totuşi din mişcări prea rigide
prea sperioase
şi prea
frigide,-n timpul serviciului pe
unitate de scriere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Zilnic îmi iau doza de moarte, din ce în ce mai mare,
sfidând sfaturile medicilor îngrijoraţi de urmări,
moartea în somn, în iubire, pe stradă, în bibliotecă,
pretutindeni mă las ucisă fără blândeţe şi milă,
îmi stârnesc moartea să nu uite de mine, dar nu de tot,
şi să vină apoi dintr-o dată, în toiul vieţii, al unei bucurii
ca un concert aniversar pentru care exersam de o viaţă
întreagă, o las să creadă că e un oaspete drag la mine în
viaţă, netemându-mă de darurile ei, o las să creadă
că îi voi da cândva cea mai mare vamă, oferindu-i
cu generozitate prefăcută, o viaţă şifonată, neîncăpând
în gemantanul morţii...

poezie de Maria Postu din Întâlnire cu Altamira (1999)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu fiecare secundă sinele meu se înstrăinează de mine

îl caut prin biblioteci
prin cluburi de noapte
pun afişe pe străzi
ca şi când ruperea lui
ar fi cea mai egoistă întâmplare

mă tot ating
par a fi eu
dar jumătate din viaţă umblă aiurea
şi de unde putere să scriu un scenariu mai bun
de unde putere
să mai alerg
crezând că îmi pot opri sinele
măcar o clipă
că îl pot întreba
atât
cât poate fi întrebat
orice sine rătăcitor
,, de ce ai ales tu şi pentru mine
cine ţi-a dat dreptul să împarţi raiul

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frământări

trăim în ţara falimentului mental
mai greu este astăzi să gândeşti
decât să furi
ne mor copacii în gerul însingurării
râurile se desprind din matcă
să vadă ireconciliabil
că ţara moare dar nu se predă
ne sunt copii surghiuniţi
de atentate morale
cu incisivă ură şi diabolic gând
se închid biblioteci
conştiinţe amorţite zac în praful câştigului rapid
din scaune ies nopţi de laşitate
să îngroape sub faldul trădării
o naţie şi totuşi avem credinţă
cât să ne clădim o veşnicie

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invers

Aş vrea să scriu cu mâna stângă
şi de la dreapta începând,
ca în arabă...
ar fi ca o reînnoire, cu plecarea-n viitor,
ce se prezumă că l-aş şti deja,
mi s-ar întoarce tot romanul vieţii, de la coperta de sfârşit,
căci aş începe cu succesul
sau eşecul,
dar cel puţin aş şti de la început sfârşitul,
însă nu al altora, scrisuri deja, bibliotecă...
al meu, ce încă nu l-am încheiat,
nescrisul chiar,
inversul...
versul, după cum se pare, fiind un deja prea banal...
până la necultural.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti biblioteca mea

toată informaţia din univers
concentrată într-o singură inimă...

în paginile pielii tale
sunt arhivaţi toţi clasicii
alfabetul orbilor
şi biblia nefericiţilor...

tu eşti biblioteca mea
recitită la nesfârşit de ochii atingerilor mele
indescifrabilă
de la prefaţă până la erată
răspunsul la toate întrebările
şi întrebarea la care aş putea răspunde
în nenumărate moduri

trupul tău nu are niciodată nevoie de copertă
te răsfoiesc în toate modurile posibile
fără să mă satur...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!