Poezii despre binoclu și frumusețe
poezii despre binoclu și frumusețe.
Replica la poezia "Albastru 47" de Violetta Petre
În noapte, se dezbracă-n miez de vară
Vecina de la bloc, și-ncepe chinul,
C-apare dezbrăcat, a zecea oară,
Probabil de la duș, cântând. vecinul.
Frumoasă e de parcă-i o statuie,
Ce-a coborât, sublimă, de pe soclu,
El, un satir păros ce-n pat se suie,
De dau nervos, de masă, cu binoclul.
O mâță-a dărâmat subit perdeaua
Si-n ritm halucinant de canzonete
Satirul trage iute jaluzeaua...
Și pot vedea doar scene incomplete!
E un coșmar cumplit, dar mă trezesc,
Privesc nevasta și se-aprind avarii,
Mi-a spus că de vecina-n somn vorbesc
Și că mi-am spart azi noapte ochelarii!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre binoclu și frumusețe, adresa este: