Poezii despre bufnițe și seară
poezii despre bufnițe și seară.
Fantezie de seară
Bufnițele scot sunete ciudate
Din adâncul serii ca dintr-o fântână
Dumnezeu adoarme de singurătate
Vino lângă mine, să te țin de mână!
Te iubesc, mă iartă pentru fantezie
Și m-ajută noaptea să rămân al tău
Și de câte ori spun câte-o prostie
Vino lângă mine, să mă ții de rău!
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pătimaș
e seară,
toamna își priponește
toți mânjii în livezi.
cu ceară
pică o crizantemă
peste dovleci obezi.
o moară
trage pe roata mare
un vraf de stele verzi.
în gheară
buha agață ramul
în lună plâng trei iezi.
treci iară
și-n astă-nverșunare
cu sângele-mi dansezi!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară cu lapoviță
începută cu o bufniță care plimbă
aripile pe cerul plumburiu deasupra
teilor fără frunze arată triști
vântul mugește deasupra orașului
lipsit de biografie în orele negre
fulgii se lipesc de nasuri și curg
peste tot tristeți de chitare
zidurile prind fantome vechi
ceasul din turnul bisericii bate
fulgii intrați în mecanism
pe la ora doisprezece au găsit
fanta de lumină călăuzitoare
seara înaintează tiptil prin lapoviță
pisicile se strâng ghem și sar la tors
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșteaptă-te dar...
Deșteaptă-te dar, înaintea trezirii
Departe de tot ce-ai visat,
Mai smulge-ți din neant țintuirea privirii
Și vezi înspre ce-ai avansat;
Se apropie încet cetățile serii
Cu turle de-adânc ce-n neant radiază
Și drumu-i bâcsit de scaieții tăcerii
Prin care cu spor se înnoptează.
Orele cresc, descrescând spre-o amiază
În care-și topesc rațiunea,
Aurora adoarme și seara lucrează,
Înspre zori ce-și ascund acțiunea...
Cocoși nu mai cântă, nimic nu contează,
În lungul uitatului mers,
O clipă cuprinde ce-o viață durează
Și viața-i cuprinsul advers.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce spune bunicul șoarece
Luna-i regina sfântă-a huhurezilor.
Ea ține închis păsăretul cel holbat
Într-un borcan până amurgul serii;
Apoi, îi dă drumul la vânat.
Buhele se reped spre noi
C-un fâșâit care-ți dă fiori
Și fără milă-nhață fetițele naive
Și șoriceii neascultători.
Așa că prindeți-vă de raza lunii,
Rugați-vă și-i cereți îndurare:
Lasați-i ofrandă brânză verde
Printre copaci cu frunze rare.
Nu chițăiți noaptea deloc, copii,
Și nu mai roadeți ușa la afumătoare:
Astfel regina bufnițelor ne va iubi
Și nu va mai trimite-acele zburătoare.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre vis[toare
Se lasă înserarea, iar ziua obosită
dispare printre arbori și urcă înspre cer,
curg razele de lună, cernute ca prin sită,
din tolba nevăzută a unui lăncier.
Statuile-adormite pe soclurile grele
par umbre visătoare ajunse din trecut,
iar frunzele uscate, căzute peste ele,
însemnele uitării din veacul dispărut.
O buhă retrezită, în liniștea astrală,
planează în derivă sub tufa de măceș,
în urma ei pădurea, măreață catedrală,
ascunde în adâncuri o ceată de răzeși.
Îndată mă cuprinde o teamă neștiută,
venită fără veste cu spaime din văzduh,
cu aripa întinsă, sub umbra desfăcută,
pe căile-ncurcate s-a rătăcit un duh.
Deodată, speriată, tu vii tot mai aproape,
eu te cuprind în brațe și te sărut adânc!...
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intuneric
E lungă noaptea, dar eu nu știu
Inspectez acum fantasmele agățate în copaci
Pocnete surde și reci au vibrat în mine aorta
Un lung fior... E doar poezie
E seara care aduce liniștea necesară
Pentru mine și Ea,..., e liniștea care trebuie
Nu se poate, de ce apar mașini?
Nu există mașini, nu există blocuri
Nu există pietre, nu există nici bani
Există doar pomii și păsările nopții
Există doar spiritul verde al apei
Cu liane mieroase încolăcite de după gât
Eu știu, în această călătorie imaginară
Câte vietăți sunt acolo unde nu-mi imaginez
Fiecare copac e un uriaș pașnic
Fiecare vuiet e un strigăt ancestral
Am găsit cheia, dar nu am voie să o știu
Esența e în spatele tuturor lucrurilor
Cel mai albastru tril de privighetoare
Cei mai strălucitori ochi de bufniță veselă
[...] Citește tot
poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vierme mic
E noapte. La o masă, plecat peste hârtie,
cu-abecedaru-n față, stă un copil și scrie.
Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,
zâmbește o șopârlă din cartea lui cu poze.
Acum copilu-și pune creionul între dinți.
"Șopârlele-s frumoase... și-s repezi... și-s cuminți."
Ușor el dă o filă. Și alta... Și-ncă una.
Apare papagalul... păunul și păuna...
și un cocoș cum scurmă, hrănind o găinușă,
și un... Dar stai... afară... cine-a scâncit la ușă?
Băiatul stă și-ascultă. E-un glas sau o părere?
Se duce-n prag și strigă: "E cineva?" Tăcere.
Ba nu. E-un glas subțire. Auzi? Mi-e frig... îngheț...
Copilule, deschide pentr-un sărman drumeț!
Dar cine ești? Mi-e frică. Sunt mic... Să-ntreb pe tata!
Nu-l întreba! Deschide că plouă cu găleata!
Și-apoi știu basme multe și ghicitori un sac!
Dar cine ești? Un vierme... O, viermii nu prea-mi plac.
Dar eu sunt mic... o scamă... Și, când mă fac covrig,
abia mă vezi. Hai, trage zăvorul că mi-e frig!
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Costache Ioanid
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inside
De unde să încep o poveste care nu are început?
O poveste născută poate o dată cu prima suflare de viață în plămânii stângaci,
cu milioane de culori ninse pe retina fragedă,
cu laptele cald între buzele moi?
Atunci am înțeles, deși nu am putut concepe asta în cuvinte,
că sunt iubit.
Sau să încep povestea de la prima jucărie zburătoare numită de mine simplu "elicopter"
pe care o lansam de la etajul doi al blocului pentru ca apoi să cobor într-o suflare
să o pot regăsi intactă între mărăcinii de la marginea drumului?
În acele clipe de nebunie epuizantă am înțeles că sunt iubit.
Sau mai bine încep de la examenul acela de maturitate,
numit simplu de colegi: bac,
unde nu împlinisem vârsta majoratului dar mi se cerea să fiu matur?
și eu nu știam dacă pot să fac asta
dar îmi aduc aminte de prezența aceea din jurul meu, nevăzută,
dătătoare de o pace lăuntrică
care m-a făcut să fiu stăpân pe mine
și să înțeleg oare pentru a câta oară că nu sunt singur,
[...] Citește tot
poezie de Adrian Andrei Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopotarul
Ramuri de frasin spre cer se întind,
Leagănă fructe-n inele de șoapte,
Scutură seara, seninul aprind,
Limpede ziua fuge de noapte.
Dangăte slabe deschid rugăciune
În vatra-așezată-n câmpie;
Comete sonore în prag de Răpciune,
Iarba ascultă, fagul le știe...
Pasăre-nchisă în turnul sălbatic
Aerul umed topit în pustiu
Macină timpul străin, singuratic;
Ici, un păianjen cu trup argintiu
Locul veghează și casa reface
Din firul subțire, fragil și prelung.
Puii, vreo șapte, iviți din găoace
Aleargă-n mătase, abia se ajung.
În mantia-i sobră și rece, în turn,
Stă somnolent liliacul,
Prins de o bârnă, ursuz, taciturn,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bufnițe și seară, adresa este: