bujori şi dor

Floare de bujor

Râde-nflăcărat bujorul,
Ard iubirile nestinse,
În petalele încinse
Liniştit pâlpâie dorul.

Cu aripile destinse
Fluturii îşi opresc zborul,
Râde-nflăcărat bujorul,
Ard iubirile nestinse.

Fetele de dor cuprinse
Inimii deschid zăvorul,
Înfocat li-i obrăjorul,
În iubirlle aprinse
Râde-nflăcărat bujorul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmpinând primăvara

Vine iarăşi anotimpul învierii şi chemării
Vieţii la înflorire, sufletului la iubire.
Coboară soarele-n plete cu sclipiri de violete
Şi bujori în obrăjori, mângâiere de feciori.

Am văzut în ochii tăi licăriri blânde de miei,
Bucuria ierbii moi desfătându-se în ploi.
Şi-am citit pe faţa ta, primăvara cum zâmbea
Zâmbet cald, înfloritor tot de dragoste şi dor.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norul cu lapte

Azi am muls un nor...
Şi culmea
a dat lapte
înnourat
la apus roşu ca un bujor
la răsărit bujor de lumină tăiat.

Azi am muls un nor
să-mi hrănesc mintea
cu mirosul corăslit
din muşcătura de măr
din care gura-ţi de dor
a zâmbit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de pocăinţă

Am stins în ochiul sidefat din mine
Bujori înflăcăraţi, într-un amurg,
Să nu mai plâng, că nu sunt lângă tine,
Când clipele -n clepsidră curg.

Şi am închis în mare noi iluzii,
Într-un poem de lemn le-am aruncat,
Că se pierdeau în largul, ce-apăruse
Să mi le ducă neîntârziat

Spre ţărmurile, care le credeau senine,
Acolo, îngerii în vise le-mbrăcau
Şi din iluzii renăsteau, marine,
Cântări de îngeri, scrise pe-un alt mal.

Iar valurile îmi chemau dorinţa
Bujorilor înflăcăraţi, din cel amurg,
Şi am aprins un dor de pocăinţă,
Pentru - ale mele clipe, ce-n clepsidră curg.

[...] Citeşte tot

poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişorul prietenilor

MĂRŢIŞORUL PRIETENILOR

Ofer amicilor mei:
un buchet de ghiocei
cu privirea mea pe ei
şi dragostea din condei.

Pe gânduri am zugrăvit
urări din sufle smerit
şi cu drag le-am dăruit
celor care le-au primit.

În roua din ochişori
le-am scăldat din seară-n zori
şi le-am aşezat pe flori
de narcise şi bujori.

Buchetul urărilor
l-am legat cu fir de dor
să-l trimit, de Mărţişor

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu (martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cînd îl iubesc pe Isus

De cînd îl iubesc pe Isus,
mai 'nalt mi se pare înaltul,
cărările urcă mai sus
şi soarele-i altul!
De cînd îl iubesc pe Isus,
bujorii mai roşii se-arată,
iar stele cum ies în apus,
n-au fost niciodată.

De cînd îl iubesc pe Isus,
as vrea să-L ador ca Debora,
un cîntec, pe aripi adus,
ducînd tuturora.

Ca Iacov o scară aş vrea,
spre nouri de albe răsfrîngeri,
să urc tot pămîntul pe ea,
în murmur de îngeri.

De cînd îl iubesc pe Isus,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă-n dor

Port iubirea printre stele
Înspre-o inimă iubită,
Sufletul de patimi grele,
Plânge-n lacrima grăbită.

Dragostea... mă-ncolăceşte
În petale reci de floare
Şi-n bujorul ce-nroşeşte
Buze dulci, c-o sărutare.

Şi în dar, iubire, iată,
Pică flori de liliac
Peste trup nebun de fată,
Ce m-aşteaptă lângă lac.

Printre vise, clipa trece
Ca o vrajă-nlănţuită,
De cristal e ochiul rece,
Mereu, liniştea-i grăbită.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când Soarele-i în nori,
M-aş cerne printre fulgi de nea
Fără să ştii, pe-ai tăi bujori,

Şi-apoi, în lacrimi prefăcut,
Ţi-aş încălzi obrajii-ţi reci
Pe buze, cu un lung sărut
Pe strada mea de-ar fi să treci,

De unde, ca într-un abis,
De dor nebun m-aş prăvăli
Chiar între sânii tăi, ce vis
Pe strada mea să treci de-ar fi (!)

Iar după ce mi-aş reveni,
În jos, pe sute de poteci
Te-aş căuta pân’ te-aş găsi
Pe strada mea de-ar fi să treci,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstorească

Când pleoapa nopţii săruta pe frunte clopoţeii,
În vârf de brazi vântul cânta, ca să-şi adoarmă mieii.
Crăiasa nopţii se ivise într-un alai de stele,
Luceafărul o însoţea mai mândru decât ele.
Când ciobăneii în cojoace torceau visând departe,
Îi gâdilau în piepturi doruri şi oftate grele-n noapte.
Treziţi de dorul de acasă şi de lătrat de câini,
La drum porneau cântând cu jale, trecând munţii bătrâni.
Cu feţe roşii ca bujorii şi flori în pălărie,
La vale coborau ciobanii mânaţi de steaua voii.
Pe plai de Mioriţă mânau turma de oi şi spre izvoare clare,
Din fluiere cântau cu jale, ca-n Mărginime pe la noi.
Cu gândul la mândra din sat lăsată plânsă-n poartă,
Plângeau din fluiere cu foc, rugând timpul să treacă.
Doar năfrămuţa din şerpar le mai stingea din doruri,
Căci poartă-n ea parfum de flori şi prafuri de la horă.

poezie de Valeria Mahok (5 martie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec răscopt

Dintr-o inimă albastră
mi-a ciocănit la fereastă
trilul viu, bujorul roz,
din obrazul virtuoz.
Radioasă păsărica
căntă toată ziulica,
de dor piere-n codrul des
ciripind pe al meu vers,
de dor şi de dragoste
cântă ochii-n pacoste,
de pe plaiul apelor
pe genele viselor.
Iar, sălbatic şi năuc,
delirează mândrul cuc
şi pleacă-n stele buluc,
să culeagă flori arzânde
pentru mândrele flămânde
de iubire şi de foc,
din condeiul meu de soc.
Frunza sângelui răscoc!

poezie de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!