bumbac şi cercei

Gerul Bobotezei

Atârnă luna ca un cercel de aur,
Pe bolta întinsă şi rece de granit,
Podoabă din al nopţilor tezaur,
În ierni năprasnice cu gerul oţelit.

Stelele înşirate ca nişte diamante,
Sus, pe cupola infinitei catedrale,
Ard de ger cu străluciri vibrante,
Sub cerul ce crapă-n chinuri glaciale.

Ca o nălucă-n ger, stejarul trosneşte,
Şi-n sute de cioburi se sparge lacul,
Sub cizmele tari, zăpada scrâşneşte,
Fulgii cad lin, albi şi pufoşi ca bumbacul.

poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă cheamă Alunka

Mă cheamă Alunka
şi mă duc încotro mă cheamă ea
cu brăţările ce se mişcă zornăind în ploaie
ploaie de raze la încheieturile mâinilor
plec către mine, către ea, unduindu-mă
mătăsos si creţ este părul meu,
lăsat în bucle să se nască,
bucle creţe prinse în creştet de pieptăne
strămoşii mei nu-l cunoşteau când culegeau bumbacul
calc pe urmele lor
rămase în amintirea pământului
brăţările de la picioare prind sclipiri de aduceri aminte
cercei de rouă prinşi de puful bumbacului
iar tălpile mele gustă din trecerea timpului peste lutul ars de ani
lut ars şi bătătorit ca palmele asprite de cules
trec mai departe, călcând peste vreme
şi ducându-mă cu pas leneş acolo unde
mă cheamă Alunka

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!