Poezii despre căderea frunzelor și iubire
poezii despre căderea frunzelor și iubire.
Dor, vânat sau vânător?
Dragoste netrecătoare
Prin păduri de fum și ceață,
A ieșit la vânătoare
Dorul meu de dimineață.
Și prin codrul desfrunzit
Al iubirii trecătoare,
Cerb ieșit la boncănit,
Dorul meu, în înserare.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căderea frunzelor [The falling of the leaves]
Se lasă toamna pe frunzele ce ne iubesc
Și peste șoarecii din orzul adunat;
Deasupra noastră-n frasin frunzele pălesc,
La fel și tufa unui frag înrourat.
E ceasul când iubirea pâlpâie și moare,
Iar sufletul ni-i ostenit și abătut;
Hai să ne despărțim c-un plâns și-o sărutare
Căci anotimpul pasiunii a trecut.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întârziat
Toamnă târzie,
Rai părăsit,
Spune-mi și mie
Dacă-s iubit.
Toamnă târzie,
Rai desfrunzit,
Spune-mi și mie
Unde-am greșit,
Cum pot să pic,
Să nu-mi mai fie
Dor de nimic,
Toamnă târzie?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziul
târziul se cațără-n noapte
pe geamuri cu ghearele roase
voi fi desfrunzită de șoapte
simt toamna intrându-mi în oase
târziul pe-un țărm de nisip
îmi gâtuie bietele urme
voi fi tâlhărită de chip
simt iarna intrându-mi în turme
târziul pe rana iubirii
ma-nvață să picur tăcere
mă-nvăluie-n legile firii
străine de orice durere
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș regăsi
M- aș regăsi la capăt de pieire,
Eu, desfrunzită și cu muguri seci,
Pornită iar să spun iubiri,
Că nu mai sunt o amintire,
În astă lume-n care vii și pleci...
M-aș coborî atunci, cu toată Firea
La Teiul cu mireasmă Vie,
Aceeași, însă ocolind privirea -
Lăsându-mi pleoapele să cadă
Pe umbra albă de zăpadă.
Să lăcrimez n-aș vrea, m-ar frânge dorul,
Curat și cald din fire,
Aș împleti suspinele-n ecouri,
Cu lungi poeme de iubire.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Analogie
Tu ești toamna cea frumoasă,
Eu sunt vara călduroasă,
Tu frunza cea ruginie,
Eu albastrul din făclie,
Tu ești strugure și must,
Eu sunt verdele arbust,
Tu ești vișiniul copt,
Eu sunt soarele răscopt,
Tu ești galbana gutuie,
Eu sunt calda veselie,
Dulce doamnă, îmi ești grai
Și alintul meu de rai,
Lacrimile zorilor
Și iubita florilor,
Tu ești frunza ruginie,
Draga mea melancolie!
poezie de Aurel Petre (27 iunie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o stradă din nord
Doi străini pe o stradă din nord,
Până ieri păreau cuplul perfect,
Îndoieli și-au impus ca efect
Două lacrimi și o boală de cord.
Doi străini într-un parc desfrunzit,
Timpul pare un biet surogat,
Să-l privească nici n-au cutezat,
Dar declară că nu s-au iubit.
În sfârșit au căzut de acord
Că iubirea a fost doar un vis,
Orizonturi încet s-au închis,
Doi străini pe o stradă din nord.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește...
DRAGOSTE,
Ce barieră mă ține
Atât de departe de tine?
Aștept să te-ntâlnesc,
Dar...
Anotimpurile vin și se duc,
Tu nu apari,
Nu vrei să vii!
Zi de Zi,
Te-aștept în zadar.
Fără tine,
Inima mea,
Liniște, nu poate avea.
Dragoste,
Care ți-e locul secret,
Unde te- ascunzi?
Privesc în depărtare,
Devin deodată visătoare...
Cad frunzele,
Se reîntorc păsările
[...] Citește tot
poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Linie rustică
Livezile poartă în scutec florile;
ca un tub de orgă sună morile.
Un pom uscat defuncta iubire;
vânt furișat printre crengi, subțire.
O pleoapă ceața serii lăsată;
orologii ruginite fără să bată.
Seară vastă, râsetul teafăr;
la căpătâi de veghe un luceafăr.
Numai morile, morile
nu-și mai tac plânsorile.
Peste toate clapele
scutură lumina desfrunzită apele.
poezie de Dominic Stanca din O sălbatică floare (1976)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pixecure
Copacii sunt femei îndrăgostite,
La față schimbătoare, de iubit,
Ce pică de frumoase, desfrunzite
De vântul toamnei, un bărbat sosit
În pragul iernii, un poet cărunt,
Cu pix mai ascuțit decât securea,
Cu ochi de jar, pas ferm și glas de unt,
Care topesc, întinerind, pădurea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre căderea frunzelor și iubire, adresa este: