Poezii despre căile ferate și timp
poezii despre căile ferate și timp.
Pastel
Zile de toamnă întinse pe prispă cu o sfoară
Precum niște galbene foi de tutun.
Aici, dac-ar ști, s-ar retrage să moară,
Scârbit peste poate, acarul Păun.
poezie de Constantin Marafet din Tăcere galbenă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bocet de adult IV
În gară la Merișani
Cad castane din castani
Și am patruzeci de ani.
Și-aș mai sta și n-aș mai sta
Să beau apă la cișmea
C-un acar alăturea.
C-am crezut, la început,
Cât marfarele-au trecut,
Că nici nu mai sunt adult.
Ci-n gară la Merișani
Cad castane din castani
Și am patruzeci de ani.
poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am trăit ca o casă lângă calea ferată
din când în când apărea
câte o pereche de fazani
crescuseră nucii
mă trezesc în fiecare noapte
la aceeași oră
să visez
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirile sunt căi ferate
Iubirile sunt căi ferate
accelerând spre orizont,
în gările de veri uitate
tăcerea-nchide timpul bont
În visul pietrelor de rouă
coboară fluturul ce-a fost
omida devorând în ouă
cuvântul scos din adăpost
Pe malul trupului, fecundă,
femeia-stup visează ploi,
acarii apelor, la pândă
surâd uscat din norii goi
Sfinți răstigniți în calendare
așteaptă trupuri de copil
dar Dumnezeu, în postul mare
se pregătește de exil.
poezie de Radu Ștefănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panagia
Și-a întis Luna pe șina de cale ferată
ca pe un bănuț
să fie strivită de trena ținută de roți
când va trece
spre adăpătoare...
Urma să-i scurgă
tot parfumul ce va atrage poveșile
citite
înainte de culcare.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima piele
Zâmbesc tâmp de aproape treizeci de zile
De când m-am trezit iarăși
Cu miros de cafea rafinată în nări.
Am visat timp de nouăzeci de zile că
Voi revedea fiarele, șoseaua națională,
Cutiile colorate în case și calea ferată.
Acolo trenurile cu nume de oameni ajung rar.
În acea gară trenurile tac.
Mi-am oprit pașii doar să rămâi dincolo.
Nu știu să-mi mișc buzele de sus în jos
Pentru că limba ta mi-e necunoscută.
Privesc tâmp spre gară
Las foamea de piele să mă închidă
Dincolo cu tine.
poezie de Raluca-Ștefania Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea fulgilor de nea
Când fulgii dezleagă tăcerea
Și stâncile plâng înfundat,
Pe dealuri se-aude durerea
Uitată de norul plecat,
Iar munții își scutură creasta
Ducând avalanșa-n trecut,
Pădurea își plânge năpasta
Adusă de vântul tăcut,
Când fulgii erup în talazuri
Uitând să mai ningă-n tăceri,
Doar trenul mai schimbă macazuri
S-ajungă în timpul de ieri,
Și încă mai ninge spre seară
Ușor viscolind pe alei,
Lumina se-ascunde în ceară
Să fie păstrată-n scântei,
[...] Citește tot
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, România
La mulți ani, România
Ce trăiești bucuria
Ce ne hrănești cu iubiri cerești
O țară de povești
Române ori unde ești
La țară să te gândești
Să o iubești
Să trăiești cu tradiții românești
Nici unde nu ai să mai găsești
Trăiri precum, cele de pe aceste plaiuri
Unde se aud triluri de grauri
Așez pe capul tău lauri
Și voi, că tu, Române să te lauzi
Când auzi... vești de pe aceste plaiuri
Sunt cazuri și necazuri
În a vieți drum... tu schimbi macazuri
[...] Citește tot
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
John Hancock Otis
În ce privește democrația, cred că voi,
Concetățenii mei, sunteți de acord
Că eu, care am moștenit mari averi, fiind născut într-un palat,
Am fost al doilea după nimeni din Spoon River
În devoțiunea mea pentru cauza Libertății.
În același timp, contemporanul meu, Anthony Findlay,
(Născut într-o baracă și începându-și cariera
Prin a căra apă muncitorilor de la stația căii ferate,
Devenind apoi el însuși muncitor,
Iar mai tarziu șef de echipă,
Pentru ca în final să ajungă superintendentul căilor ferate
Și să locuiască la Chicago),
A fost un adevărat vătaf de sclavi,
Măcinând sănătatea oamenilor prin extenuare,
Și un încrâncenat adversar al democrației.
De aceea te avertizez, Spoon River,
Și pe tine, o, Republică,
Ferește-te de omul care se ridică la putere
Cățărându-se pe spatele altora!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din viață
mai cade cu toamnă-n fulgi de iarnă
o gheară de ger lustruiește, luciu de gheață
la orizont o stea străjuiește cerul
o cale ferată îmi poartă în ea destinul
bate vântul
un colț de stradă strigă cu ger
un pantof rătăcește, stingher
un ochi de fereastră priveste la lună
o față albă stă sigură-n umbră
la capătul lumii e iarăși noapte
la răsărit clopotele bat a dimineață
a mai trecut un an din viață
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre căile ferate și timp, adresa este: