cai şi ţânţari

Porniri

din ţânţari mi-au ieşit
în zbaterea mea secundară
numai iepe tinere şi uneori câte un mânz debil care
nu va ajunge armăsar niciodată
şi cui i-ar trebui?!

herghelii de vise mân în prejme aurii
pustii nu-s cerurile, ci reflexia ţărânii,
acolo-s gâze strălucind bogat, rugile mele rătăcind

urma părinţilor desculţă în clisă, iată
viaţa mea pământeană

aspiraţiile par să nu fie ale mele –
sunt chemările muzicii prea sus, scântei
dezgolindu-mi foiţă cu foiţă sufletul

Din armăsari, temutele porniri în faptă,
ce de-a ţânţari au năpădit ferestre…!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţânţarul făcut

în ninsoarea abundentă
armăsar verde ca-n în vis
nu face nici doi lei adevăraţi
de-o lună şi-a pierdut acul
nu înţeapă nici sânge nu bea
nechează debusolat bătut
de soarta scrisă pe pupilă
priveşte în oglinda de gheaţă
nu-şi mai vede mandibula
de insectă care se refugia
în paginile revistelor de poezii
care-l lipeau de pereţii văruiţi
acum mestecă iarbă în măselele
plombate cu asfalt şi fier forjat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul gelos

Pe un imaş de pe câmpie,
Păştea văcuţa cea nurlie;
Un bou, ce-n taină o iubea,
A lui să fie îşi dorea.
Văcuţa, harnică, frumosă,
Cuminte, blândă şi lăptoasă,
E lucru lesne de-nţeles
C-a fost de mulţi curtată des
Deci, de la sine se-nţelege
Că ea avea de unde-alege.
Şi, aşteptând un tip distins,
Angro, văcuţa a respins
Catâri, buhai şi armăsari,
Considerându-i prea... măgari

Dar timpul trece - nu-i de şagă-
Deci trebuia un soţ s-aleagă
Şi tare-i greu de înţeles
Că ea chiar boul l-a ales;
Un dobitoc ciufut, scorţos

[...] Citeşte tot

fabulă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţânţarul

Am un tânţar înfipt în venă
Mă uit la el cum se gonflează
Şi mă gândesc, poate turbează...
Mă suge-ncet, fără vreo jenă.

Parcă-i din plastic, o branulă
Reflex, îl mângâi pe căpuţ
Acum seamănă c-un căluţ
De mare. Cred că-i iau căciulă...

E toamnă şi mă tot gândesc
Pe unde i-or fi frăţiorii
Părinţii, unchii, verişorii...
Să-i caut, poate-i şi găsesc.

De când nu o mai fi mâncat?
Nu se opreşte să respire
O să înceapă să transpire
De la efort. Şi e păcat...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 18 noiembrie 2020 (18 noiembrie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

VACANŢĂ CU MAŞINA

Proptită pe parbrizul lustruit
Aştepta musca să plece-n circuit
Prin ţară cu bondarul;
Când de pe coama unui cal, o zări ţânţarul.
-Ei, drăcie!...
Ce caţi acolo în cutie
Pe vremea asta minunată?!
Răspunse musca, înţepată:
-Eşti surd, n-auzi şi tu motorul?
Acuşi-acuşi o să-mi iau zborul
Şi-o să mă plimb unde voiesc
Pe întreg plaiul românesc;
Ce vrei.. eu una-am progresat
Călătoresc civilizat.
Încearcă deci-că n-o fi foc-
Să scapi şi tu de dobitoc.
Altminteri, mai toţi te rămân
Şi-apoi.. de unde-atâta fân?!
Ei, pa! e timpul să pornesc!...
Ţânţaru-atunci c-un fel drăcesc

[...] Citeşte tot

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caldă zi

O caldă boare topeşte văzduhul,
nimic nu se mişcă nici pe cerul albastru,
doar se-aude trecând cauciucul pe-asfalt
şi oul şi-l cântă răguşit o găină
crezând c-o s-o asculte vreun drag... neştiutul...
... şi-un cal cu un car cară-n ape balastru'
iar stăpânul împinge, că malu-i înalt...
În mijloc de drum stă din fiert o maşină!

Se văd lângă râu şi în apă copii
ce strigă stropindu-se goi, se-alergând...
o cioară şi-o alta se scaldă fugar
şi-o vacă scăpată din turmă alene
se leagănă-n mers... guguştiuci cu alb şi gri
se strigă, răspund huhuind tot pe rând...
şi-un clopot se-aude chemând la altar
şi nimeni nu mişcă, sătucu-i o lene!

Doar crâşma cu uşa deschisă îmbie
şi-s doi vechi clienţi la o masă ameţiţi;

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o poveste a vorbei

Multe se mai spune-n lume,
Multe vreau să spun şi eu.
Dacă sunt rele sau bune,
Voi sunteţi criticul meu.
Se spune că...
Surdul nu aude, dar le potriveşte.
Orbul nu vede, dar le nimereşte.
Prostul nu e prost degeaba,
La leneş nu-i place treaba.
Vânătorul, din ţânţar face armăsar.
Că minte n-are habar.
Pescarul are doar minciuni în cap.
La el, cât muntele e un crap.
Despre deştept, ce să spunem?
Cu ăsta, zău, nu ne punem.
El spune că era să moară, şi a murit,
Că mai apoi s-a-mbolnăvit,
Că luna nu este pe cer,
Este la el în şifonier.
Că dacă omul se culcă,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Marple

aşezarea la masă asemenea unui uriaş în liniştea mării
corăbii pustii pe chei
pânze albe fluturând în neant, cu colţurile rupte
azvârlite printre umbre dense şi fumurii
ale unor aripi subacvatice

doamna Marple se apropie de mine cu o ceaşcă cu cafea
se aşază de partea cealaltă a mesei şi zâmbeşte privind
pe fereastra fără perdea, fără draperii, fără ziare lipite de sticla geamului,
fără lemne bătute în giurgiuvele

între noi un tărâm de amintiri – o lampă
cu trei becuri (două arse) aşezată pe pervazul ferestrei.
în jurul ei bâzâiau muştele şi ţânţarii cărora mama
le împrăştia măruntaiele pe zidurile dinspre stradă,
broaştele stăteau lângă garduri ameninţând ce nu puteam vedea,
tot ce nu puteam vedea...

un baieţandru adormit, cu ochii roşii si faţa proptită în palme
cu claia de păr scurgându-i-se după urechi

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Daniel Toader
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte ani de-acasă

Cât de departe eşti, copilărie,
Că de-aş putea da timpul înapoi,
Aş zice c-a trecut o veşnicie,
Că-i mai aproape ziua de apoi.

Dar oare pot uita căsuţa albă,
Ce-n Postul mare mama o spoia,
Când tata ţesăla o iapa dalbă
Şi-n curte un curcan se înfoia!?

Noi alergam desculţi prin ierburi ude,
Prin şanţurile pline cu noroi,
Iar seara eram nişte paparude:
Tata-l plesnea pe unul, ţipam doi!

Mama sărmana, încerca să-l ţină,
Dar încasa scatoalce pentru noi,
Ţipa la el, că ţuica e de vină,
Şi-n casă era mare tărăboi.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXVI

Florenţo, poţi sălta! Căci mare-n lume
eşti tu, şi baţi aripi pe-uscat şi mare,
şi-ncep şi-n Iad să ştie de-al tău nume!

Pe-atari de-ai tăi, pe cinci aci-n pierzare,
pe cinci aflai, de-aceea-mi fu ruşine,
dar nu-ţi fac ei nici ţie cinste mare.

De are-un vis în zori izbânzi depline,
vedea-vei tu-n curând – o, nu te teme! –
ce Prato vrea, nu şi-alţi duşmani cu tine.

De-ar fi şi-acum că n-ar fi prea devreme!
De ce nu e, căci tot va fi odată!
Târziu de-o fi, cu-atât mai greu voi geme.

Plecând de-aici pe coasta dărâmată,
ce scări ne-a dat dintâi în jos pe ea,
urcam târât de mână de-al meu tată,

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!