Poezii despre calomnie și prezent
poezii despre calomnie și prezent.
Procuror.ro
Mă adresez cu cinste la onor,
Al dumnevoastră, eu-l subsemnat,
Ca-n înalta funcție, de prim și procuror,
Să constatați cât sunt de vătămat.
Mi s-a furat tot ce-am avut mai bun,
Prin muncă agonisite, bunuri toate,
Fără să știu că-i doar armă, un tun;
O șmecherie... trasă cu temeritate.
Știu și tunar, ce s-a destăinuit
-Beat de licorile ce-odată aveam-
Și din vecini, prieteni, ce-au zărit, privit
Și lumea nepăsândă de la geam!
Am fugit spre dreptate, s-o câștig
Și polițistul mi-a promis s-o am;
"Părtaș sensibil, el, ce din covrig
Trăiește amărât... E bine că reclam!".
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lansarea campaniei electorale
A început de azi să plouă,
Cu acuze contondente,
Unele-s de teapă nouă,
Altele prea virulente.
Un candidat care-i hulit
Face pe altul ipocrit,
Însă el, bine se știe,
Zace în ipocrizie.
Unii au dus țara în criză,
Economia nu e în priză,
Că în loc să capete elan,
Alunecă pe tobogan.
Un alt candidat grobian și rârâit
Se pretinde cu activitate culturală,
Plin de dogme și prea înrăit,
Pretinde că dă lecții de morală.
[...] Citește tot
pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim în Era Nebuniei
Trăim în Era Nebuniei,
când, pentru-un dram de adevăr,
ne vindem timpul, des, prostiei,
care-nflorește ca un măr.
Dăm trei secunde pe o carte,
minutele în van se-agită
iar zilele se duc departe,
când ore-ntregi dăm pe-o ispită.
Trăim în Era Nebuniei,
când ciunții ne semnează legi,
iar orbii-, n fruntea ierarhiei,
proclamă, pe vecie, regi.
Ne-nfigem iar cuțitu-n rană,
când guralivii ne vânează
minciuna-i mare suverană,
iară mulțimea-ncet oftează.
Trăim în Era Nebuniei,
când omenia zace-n cușcă,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara-n... ghelie
Mi-am "stroboscopat" azi mințile "ejaculate"
Din "foaiele" ce țin de mult în "almanahe"
Și vă "curjur" pe voi, toate "herniile" valahe
Să-mi fiți părtași dezvăluirilor "oportuflatulate".
Vă-mpărtășesc din sângele-mi, Oo... bamic, negru comic,
Că-s colorat doar aparent, nu-n ceru' gurii;
Șopârlic -ca să zic, să-mi "imitez" ghiaurii-
Doar "io" putând vă fi un "waran... t", "miștomic".
Sunt singur, ce piept țin într-o "apolcalipsă"
-Provin de neamuri ce-au făcut... lustrație-
Deci nu vorbesc, doar ca să fac o... "pecorație",
Că știu profund cum negrul este și "esclipsă".
V-ajut pe toți, voi frățiorii mei, mânca-v-aș gura,
Să moară toți dușmanii, să rămân doar eu, din ei
Să vă-nmulțesc popor, ca să ne fiți lachei...
Că-s vechi rroman, cu regi și împărați, cu "fura"!
[...] Citește tot
poezie satirică de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conrad - Cântul al III-lea - Egiptul
Cunoașteți voi pământul ce Nilul a născut?
Ce crivățul cu coama de gheață n-a bătut;
În care sub cununa-i se-nalță palmierul
Și pare că sprijină cu mândra-i frunte cerul
Așa ca o columnă de marmur minunat
Ce sprijină un templu cu aur înstelat?
În care dulcea Ibis de zefiri legănată,
În silvele de cactus suspină amorată,
În care zea Isis c-un grațios surâs
În tristele deșerte crea un oasis;
Cunoașteți voi Egiptul ce n-are semănare
Cu nici o altă țară? Loc curios în care
Întunecoasa fiie a vechii Ethiopii
Contrastă cu evrea cu ochii azurii,
Și palida arabă, cu fruntea visătoare,
Cu copta cu păr negru și brațe de ninsoare?
Pământ ce fecondează în fiecare lună,
Și nici un timp n-abate splendida sa cunună!
În care frunza cade sub soarele de foc,
Și alta vine-ndată de ține al său loc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ziua-n care-om da de-acea comoară
Coroană de sonete
I
Ne leagă de strămoși nu numai dorul.
Un vis măreț și-un falnic legământ
Ni-i idealul nostru-augúst și sfânt.
Să le-ntregim, dar: Țara și poporul.
N-a fost un alt - mai mare - jurământ:
Cum nu-și închide pleoapele izvorul,
Să tot săpăm pân' n-om găsi ulciorul.
Sublim tablou cum rare-s pe pământ!
Văd îngeri cum fac horă la hotară,
Pe Dumnezeu îl văd cum se pogoară,
Că nu-n zadar săpatu-am o viață.
În ziua-n care-om da de-acea comoară,
Ne-om împlini-o, Țara, dodoloață,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Mătcaș din Cum se nemoare-n timp (2015)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre calomnie și prezent, adresa este: