capricii şi noapte

Moş Ene

Ştim cu toţii că Moş Ene,
Zeul Somnului, tăcut,
Vine noaptea pe la gene,
Pe furiş, în aşternut.

Uneori şi la serviciu,
Moşul cel nemuritor,
Pleoapele, dintr-un capriciu,
Ni le-nchide-ncetişor.

poezie de George Budoi din Poezii (28 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mercur

Planetă lentă, capricioasă,
ciupită de vărsat meteoritic precum Luna,
sferă cu suflet greu şi inimă de fier,
unde o zi durează cât o lună pe Pământ,
unde nu poţi să spui vreodată
"vine ziua" sau "vine noaptea" - sau "pe diseară" -
căci jumătat' din tine arsă-i pe vecii de Soare,
pe când cealaltă parte-ţi zace-n gheaţă şi-n veşnic întuneric,
fără ca noaptea neagră să-ţi fie luminată de vreo lună...
Sărmană bilă cosmică pustie,
care mereu slăbeşti, făcându-te din ce în ce mai mică,
cum să-ţi opresc slăbirea, căci meteoriţii nu-ţi îngroaşă coaja?
Coboară deocamdată-n visul meu
să plângem împreună de însingurare!...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clandestin

De ce-mi sunt ploile secate,
De ce nu-mi bate fir de vănt?
De ce eu mă trezesc din noapte
Acelaşi, singur pe pământ?

De ce secunda mi-e strivită
De ani ce zac în pieptul meu?
De ce mă trec mereu prin sită
Capricii ale... cărui zeu?

De ce mi-e viaţa clandestină
Pe o epavă în ocean,
Iar cerul de lumină lină
E un teren extra-vilan?

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ahoe!

Privesc pe geam cum bate ploaia
Şi mă închipui dincolo de nori
Plimbându-mă de-atâtea ori
După capriciul ei, odaia

Tristeţile din nou mă-ncearcă
Şi totuşi nu vreau să cobor
Las locul liber în obor
Şi-mi iau doar visele în arcă

Şi cum plutesc de bunăvoie
De restul lumii mă despart
Atâtea albe nopţi de cart
Că strig la cei de jos: - Ahoe!

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre obiceiuri...

Sora Sfântului Ilie este furioasă...
Oare de ce?!
Poate că fratele său
A uitat să o invite la petrecere.
Sau poate că este furioasă
Pe furnicile cu înfăţişare de oameni.
Biciuieşte cu fulgere pământul...
Cu foc şi apă omenirea adapă.
O vară capricioasă
Din care nu putem înţelege
Şi nici deosebi
Vântul de şoapte,
Tăcerea de vuiet
Şi noaptea de zi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taverna [Tavern]

Voi ţine o tavernă
Sub creasta de colină,
Bărbaţii cu ochi tandri
Să-şi caute odihnă.

Vor fi bucate o mie
Şi căni să-i răcorească
Pe cei cu ochii tandri
Ce vor urca pe creastă.

Dormi-va călătorul
Ca să-şi viseze scopul,
Mă voi trezi în noapte
Să nu se stingă focul.

Ce fac e un capriciu –
Dar inima mea jură
Că doi ochi mari şi tandri
Mi-au dat învăţătură.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Moş bătrân,
Cu plete de ani lumină,
Torci fuiorul vieţii omeneşti.
Uriaşul caier de stele
Neobosit roteşti
Ca roata lumii eterne;
Şi râzi de capricii lumeşti.
Mângâiat de vânturi stelare,
În jilţul tău de argint,
De aur şi lumină,
Neobosit veghezi.

Moş bătrân,
Rege înţelept,
Scut de viteaz neobosit,
Pe-al universului piept,
Firul vieţii tale,
Cât este de lung…?
Şi cât de deştept?

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dus cu zăhărelul

şi încălzit la flacăra iubirii
rămâne perplex de abandonul ei
după atâtea nopţi de strâns în braţe
erau conectaţi la impresii
extrasenzoriale trepidau perfid
ca nişte arcuri viclene
comprimate-n paturi muncite
de pofte carnale
păcălit de toana inimii

sedus de umiditatea ei
debordantă după sărutul franţuzesc
nu acceptă că trebuie să meargă singur
sub linia albastră la orizont
dincolo de câmpul unde s-au iubit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul tinereţii

"Tineretul" nu-înseamnă cei care
prin poiene dosite socot că
rostul lor e - în urlete asurzitoare -
să-şi clătească gâtlejul cu votcă.
"Tineretul" nu-înseamnă cei care
vor pocite veşminte să poarte,
primăvara, în nopţile clare,
bătând bulevarde...
Nu, nu-nseamnă că-s tineri aceşti
maimuţoi care-n zori roşcovane -
tot ce clocotă-n vinele lor tinereşti
irosesc în amor, după toane.
Tinereţe e asta?... Pospai!
Că ai optsprezece-ani? Poţi să ai.
Tineretul sunt cei
care astăzi - la luptă venindu-le rândul -
le vor spune acelor ce-au căzut pentru ei:
"Noi schimba-vom pământul!..."
Tinereţe! Eşti numele, harul
luptătorilor lumii, gata-n front să se-adune,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Vladimir Maiakovski (1928)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O minune

Îţi amintesc iubire
Mâna tu mi-ai dat
Era o zi de fericire
Era real nu am visat

În primăvara caldă
Toana târzie -a vieţii
Un cântec de baladă
Ne arată calea sorţi

O stea ce ne iubeşte
Coboară -n asfinţit
Somnul ni-l înveleşte
Cu şal luminat sfinţit

Ca un ultimul sărut
Adierea să ne cunune
În noapte ce-ai apărut
Nu pleca fă o minune

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!