ceai şi frumuseţe

Soneria

Ce poate fi mai frumos
decât o aruncătură de tată
în miros de marmeladă
după un ceai de tei
şcolăresc...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceai şi poezie

În seara asta-mi eşti o poezie
În faţa unei ceşti de ceai,
Zicându-ţi că aşa este să fie,
Să îmi fii muza, să îmi fii rai.

Frumoasă eşti, cu ochi mărgele,
Nu mă mai satur să-i privesc,
Eşti poezia mea, eşti toate cele
Câte aş vrea ca să iubesc.

poezie de Mihail Coandă (30 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

APARENŢE TRECĂTOARE

Juvenilă dar abilă
Mofturoasă dar frumoasă
O văd zilnic pe ecran
Zi de zi si an de an.
Pune si de o cafea
Să avem ce comenta
Când postează vechi citate
Incepând de la Socrate.

Pân-aici frumos se pare
Dar mă-ncearcă o-ntrebare
Dincolo de plasmă ce-i?
Suc de fructe, ceai de tei,
Sau ascunsă o tristeţe
Ce nu vrea să dea bineţe,
Si se-arată numai floare
Aparentă, trecătoare?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gutui

Astăzi este zi cu ceaţă
Vremea m-a închis în casa
Mă-ncalzesc la foc aprins
Şi in gand urzesc un vis.

Vis frumos in devenire,
O poveste de iubire
Strada este neumblata
Si lacat nu-i pus la poarta

Vrei un ceai sau o cafea?
Ce-ti doreste inima?
Inteleg, nu vrei sa spui
Doresti gustul de gutui!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de la cinci fără cinci

avem feţe frumoase: nu ştim niciodată
ce să facem cu ele! e plin
coşul de gunoi cu clişee făţoase şi e
de o adâncime aparte, ah, e
un portal din rafie împletită ca părul
tău bălai către lumile de
dincolo de feţele noastre (?!) stinghere şi plutind
în infuzii atât
de rele purtătoare ale
trăsăturilor de-o armonie aparte, cum şi
ale geloziilor cuvenite, cuminţi –
bem ceai şi simţim
strecurătoarea, petală în dinţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata

Erai frumoasă ca luna lui mai
Când eu ţi-am scris povestea într-un plic
Şi am trimis-o direct în rai
Să te citeasca îngerii la un ceai.

Doar câteva rânduri scrise magistral
Vor rămâne din trecătoarea-ţi frumusete,
Un cor madrigal
Şi o uşoară tristeţe.

Tu pleci desculţă spre fântânile reci.

Eu rămân în braţe cu un cântec!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă preagingaşului conducător

Dragul meu conducător
zău că te-aş cânta cu spor
măi ales că eşti cârmaci
şi-ai băgat barca în draci

De-a luat apă pe uscat
dintr-un nor abandonat
de vreun cer ieri mai senin
decât ceaiul de pelin

Ce ni-l dete o bau-bau
sau mă rog ăia de n-au
nici în clin sau mânecă
dar mereu ne-nfulecă

De-am rămas piele şi os
noi vă mulţumim frumos

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (10 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

După-amiază

Când o să fiu bătrână, liniştită
Şi liberă de orişice dorinţă,
Cu Amintirea-n pat înghesuită
Şi-n loc de foc, cu Pace în fiinţă,

O să-mi strâng părul în codiţe zeci
Sub boneţica mea abia spălată
Privind cum mâinile firave, reci,
Îmi stau în poală aşa ca altădată.

Şi o să mă îmbrac într-un capot
Cu o dantelă să-mi sărute gâtul
Perdeaua va ascunde oraşul tot,
Iar eu voi fredona în taină cântul.

Şi o să uit de lacrimi şi durere
Bând ceai şi balansându-mă într-o parte,
Deşi mi-ar face mai multă plăcere
Ca acei ani frumoşi să stea departe.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alunec

Si în cădere
Mă agăţ
De colţul lunii
Cu un strigăt de lup.

Unghiile mi-au crescut lungi
Si acum le pictez frumos
In fildeş alb şi negru
Pe toate şapte.
In păr am sălcii
Si nu-mi mai aduc aminte
Care lacrimi sunt ale mele.

Din timp în timp
Imi mai pilesc câte un dinte
Iţit aiurea, cruce pe mormânt.

L-aş invita la un ceai
Pe Bătrânul alb
Dar n-am mai şters praful

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

Acuma când e noapte plină
şi-afară ninge mult şi blând,
hai să aprindem foc de lemne
şi să privim la el tăcând.

Să n-auzim decât cum crapă
miezul butucilor încinşi,
acoperind sinistrul vaiet
al unui lup din munţii ninşi.

Aşază-mi capul tău în poală,
să stăm cuminţi ca doi copii
şi să mă joc cu păru-ţi moale
până, visând, vei adormi.

Privim în foc ca-ntr-o oglindă...
Ce viitor se zbate-n rug?
Lăsa-va clipa trecătoare
în ceruri brazda vreunui plug?

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!