Poezii despre ceai și moarte
poezii despre ceai și moarte.
Cameră de supraveghere
eu am crezut că mi se pare
dar mătura din bucătărie
mă tot pândește
de la o vreme
îmi urmărește toate mișcările
ca o cameră de supraveghere
a serviciilor secrete ale
măturilor
îmi fac un ceai din plante
ea e cu ochii pe mine
poate că e conectată la un
centru de comandă al vrăjitoarelor
unde mi se pregătește o viață
de coșmar și o moarte violentă!..
poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fals tratat de fericire
Sunt sincer când îți spun că fericirea
E un cuvânt puțin zaharisit,
Chiar dacă e un risc direcția aleasă,
Sigur sacrificiul merită trăit.
Poți fi un accesoriu la trena cu paiete
Sau poate, dimpotrivă, poți fi decapitat
Să te storci de propria ta piele
Sub dușul care spală morții de păcat.
Ori să-ți pui masca sub care te pretinzi
A fi un Don Quijote întors dintr-un turnir,
Învingător de mori cu tâmplele albite,
În cruciada sfântă a marelui delir.
Poți face în oglindă mii de reverențe
Și ceaiul să ți-l bei în budoarul ei,
Pe urmă să aștepți să vină fericirea,
Întinsă pe o tavă cu nuduri de femei.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Georgescu din Citadela inocenților (2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Superstiții
Din flori de tei culese dintr-o vară
Când mă strângeai la piept strigând:"Rămâi!"
Ți-am pregătit, iubite-n astă seară
Un ceai purtând un zâmbet de lămâi.
Cu mierea buzelor i-am dat dulceață
Și-n aburi tainic am ascuns povești
Nu mai vorbi, tot vrând să dai povață
Ai ostenit și tot mai palid ești.
Te sperie în noaptea asta anii
Mulți adunați și prea puțini trăiți
Îi vezi pe tâmple cum ți-au pus dușmanii,
În toamnă ghioceii nedoriți.
Te răscolește toamna în mișcare
Oftezi pierdut și tot pe gânduri stai
Și-atunci, șoptind, te scap de-ngrijorare:
"Nu ești pe moarte, ai doar guturai!"
poezie de Luiza-Adriana Grama
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poezie necunoscută de mulți
Venim în vizită la patul de spital
pe care lumânări vor sta culcate
i-aducem flori și ceai și un banal
desfăcător de suflete-apretate
Venim în vizită la noi
să râdem mucegai din buzele sterile
să ne privim cum stăm în fața morții goi
și ne săpăm cu pleoape morminte în pupile
Ne adunăm cu arcuri și saltele
cu prăjituri în sânge donatoare
pe holuri ne prefacem în atele
când noi murim pe stradă din picioare
Și ce e grav și trist și asistență
când la spital tu te privești lovit
și vii în vizită purtând indiferență
peste halatul în care ai murit!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceaiul de la ora cinci
Mă minunez, plutind pe-un cer închis,
De clipe-n zbor, cu aer de paradă,
Ce se-mbulzesc la porțile de vis
În care sunt primite ca o pradă.
Am aripi ce-mi zvâcnesc în tâmple-a zbor,
Sau poate-a naufragiu-n mări de sânge
Al unui timp când gândurile mor
Și nimeni, dintre cețuri, nu le strânge.
Arunc mirări albastre-n jurul meu,
De-acolo, de prin cerul de cuvinte,
La voia unui zar lipsit mereu
De cifre-n întunericul din minte.
Ajung și eu la porțile de vis,
Dar dincolo de ele-i o trezire
În clipe care nu s-au sinucis
Și-mi fac un ceai cu-aromă de uimire.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-un leu iau
un rest de pastilă să simt
cum mor neasistat astăzi
după ce domol mi-a crescut
inima fără-ncetare ca o filă
de roman cu luciferi și nopți
horror pentru leul devalorizat
țin mult la restul de pastilă
să-l iau cu ceai de plante
desfrânate pe dealuri la soare
nu-mi pasă de leul meu mult
devalorizat pentru un covrig
am un criteriu de sacrificare
a leului care freamătă în mână
întâi identific locul unei farmacii
apoi mă mișc repede spre ușă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate aparatele de fotografiat sunt stricate
M-a sunat să-mi spună
că va muri în curând,
nu înțeleg de ce tocmai pe mine.
O altă zi, un alt apel telefonic banal,
aceleași țigări, același ceai...
Nu am reușit să-mi pierd optimismul încă.
În stația de autobuz nu e azi nimeni,
ceața coboară ușor peste oraș,
fabrica funcționează la capacitate maximă,
toți sunt fericiți
dorm într-un pat cald,
au un loc în autobuz
cu puțin noroc poate se vor bucura
și de pensie.
Gina de la etajul trei
a rămas iarăși gravidă,
Dumnezeu iubește proștii
și insectele dăunătoare.
Bani sunt, dar nu pentru noi,
lăcustele atacă recoltele bogate,
[...] Citește tot
poezie de George Cătălin Cudalbu (20 ianuarie 2017)
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mic dejun cu Godot
Otrava e cuminte ca un prunc,
Mă trage de aortă și de limbă
Și-n mine, liniștit, parcă se plimbă
Cu barca înspre care mă arunc.
Nelămurită, o poftesc la ceai.
O mângâi de la gleznă până-n hău
Și-i este bine și mi-e foarte rău,
Și mă dezbracă și îmi spune "hai!".
Privirea peste sânul ei sticlos
Îmi cade șovăielnic și precar,
Își face loc în sânul meu amar,
Cu limba desfrunzită până-n os.
Mă copleșesc spre seară scarabeii.
În fața filarmonicii, se sting
Doi ochi îngălbeniți, care mă ling
De moartea mea și poate a femeii.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conserve cu iluzii
Cum strâns-am în grădină recoltă grea de ani,
Bazându-mă pe gene, pe ceaiuri și perfuzii,
Pe rugi la Domnul Nostru, pe doctori și pe bani,
Mi-am pus, pe iarna vieții, borcane cu iluzii.
Am burdușit cu rafturi micuța mea cămară,
Sperând că iarna asta va trece mai ușor
Și-am să trăiesc ferice o altă primăvară,
Îndepărtând momentul când, totuși, o să mor.
Dar a venit ninsoarea și-mpins de junghiuri grele,
Mi-am inspectat cămara, și-am constatat că, vai,
În locul cu speranțe, pe rafturile mele,
Borcanele sunt pline cu flori de mucegai.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impozite, biruri și taxe
De ce nu puneți și pe râs impozit
Și birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneți taxe pe-ntuneric?
Impozitați și vântul ce adie!
Ar fi păcat să ezitați în crima
De-a confisca și sângele din vine,
Continuați prăpădul cu ardoare
Și răul ce vă face-atât de bine!
Taxați iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea și oftatul
Și unghiile care cresc într-una,
Distrugeți tot, de-a lungul și de-a latul.
Nu-i logic să nu puneți niște biruri,
Pe nou născuți, ce nu știu cum îi cheamă,
Lucrați neiertător și echitabil,
Impozitați și laptele de mamă.
Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce și-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ceai și moarte, adresa este: