ceas şi copilărie

Şi m-am muşcat pe dosul
palmei să îmi fac ceas
cu orele copilăriei.
Şi nici un semn nu a rămas!

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crusta

Oraşul avea o singură casă
casa avea o singură încăpere
încăperea avea un singur perete
peretele avea un singur ceas
ceasul avea o singură limbă

în tot acest timp copiii
creşteau şi puneau o singură întrebare
pe când adulţii nedumeriţi şi superbi
scădeau scădeau surâzând.

poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria trece între două jocuri copilăreşti...

Cântă cineva de zor, la fântână...
E glasul ei, îl cunosc dintre o mie.
Şi toate gândurile ei sunt o inimă mare
În care eu locuiesc cu tot cu poveştile spuse de ea.

Mă joc cu alţi copii la poalele unui stejar
care zgârie norii cu fruntea sa –
E tata.
Copilăria trece între două jocuri copilăreşti.

Ei sunt tineri printre jocurile copilăriei mele,
Şi vor fi fără sfârşit, lăcrimând apă vie
Deasupra mea.
Ceasurile îşi lăsară clipele la păstrare în ceruri.
În noaptea asta,
Luna se învârte în jurul pruncului luceafăr.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii (9 mai 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crusta

Oraşul avea o singură casă,
casa avea o singură încăpere,
încăperea avea un singur perete,
peretele avea un singur ceas,
ceasul avea o singură limbă.

În tot acest timp copiii
creşteau şi puneau o singură întrebare,
pe când adulţii, nedumeriţi şi superbi,
scădeau, scădeau surâzând.

poezie clasică de Gellu Naum
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din muzee nemteşti

Uneori, iubind, auzeam clapele
pianului pictat
la care cânta Mozart, copil,
alteori, iubind
auzeam
slujit numai de pâlniile
ori de grotestile tulumbe
cu care auzea Beethoven.
Cântam cu dintii de ceas
ai cutiilor cu muzica,
purtându-mi creierul în afara
lipit ca o peruca buclata
de teasta subtiata de pasii
lui Bach,
grasul,
urcând
în turnul
clopotnitei...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi iarăşi la biserică n-am fost

Astăzi iarăşi la biserică n-am fost,
Sper ca Domnul să mă înţeleagă.
Valuri dansau în alb şi în albastru,
Iar copiii ţopăiau pe plaja-ntreagă.
EL ştie, EL ştie cât de scurt e drumul,
Cât de scurt mi-e traiul sub soare – EL ştie.
EL ştie că din clipa-n care-mi va bate ceasul,
Noi, oricum, vom petrece împreună-o veşnicie

poezie de Ogden Nash, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul înapoi

Uităm adesea trecutul
evităm mereu prezentul
nu gândim atenţi la viitor
omitem cu bună ştiinţă
componenta spirituală din noi
veneram prea puţin clipa
şi totuşi azi de dimineaţă
am dat ceasul înapoi
cu o oră apoi cu multe ore
până s-au prefăcut în ani
în ani foarte muli ani
voi relua hotărât copilăria
nu mă aşteptaţi la serviciu
mâine voi fi iar la grădiniţă.

poezie de David Boia (1 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statură

Să nu prelingă, să nu pice
Viu spiritul, robit în ea,
La azimi albe să-l ridice:
Sfiit pruncia ei trecea.

Sori zilnici, grei, adreau sub dungă,
Uşor sunau în răsărit;
Şi nori ce nu ştiau s-ajungă
Şi munţii, cîţi va fi-întîlnit,

Suiau cu iezerii, să cate
La anii falnici, douăzeci.
Vedeau din ceasul ce nu bate
- Din timp tăiat cu săbii reci.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirica din mine..

Ceasul mai ticăie, inima bate.

Timpul mă doare,

viaţa o cumpăr în rate.

O stare uitată,

copilul din mine-a crescut,

adio copilărie...

Adultul e mut.

Gânduri visate, basmele au apus

Multe poveşti sunt încă nespuse,

Ispirescu s-a dus.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Medeanu (1 august 2009)
Adăugat de mariaderomania
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ani la mijloc

Sunt ani la mijloc şi încă mulţi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari şi mână rece.

O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei mă lasă a petrece
Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi.

Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,
Cu răsărirea stelei în tăcere;

Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.

sonet de Mihai Eminescu (1884)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!