Poezii despre cepe și viață
poezii despre cepe și viață.
Joc
Dacă n-ar fi ideea de Arpagic,
s-ar declanșa criza de ceapă pe piață,
De nu s-ar forma spirit ales civic
Ciuvică n-ar fi prins vreodată viață,
și oamenii s-ar hârjoni la șezători
mese rotunde și simeze, show-uri
lustrația s-ar invoca de multe ori,
ne-am regala cu gânduri bibelouri
Înainte de a fi regină sau o anonimă
Alte ipostaze la sânul lor m-ar prinde?
La Delfi preoteasă, miss Stih pe mașină,
Blânda Diana? Artemis? Da, de unde....
Doar cenușiul ogar n-aș vrea a fi. Mă tem
De unchiul aspru, de adopțiune, Sam...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ana Blandiana
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rețetă
1. Viața mea e-o înghețată
Cu pepene galben și-alune,
Scăldată în ciocolată,
Cu topping de mure și prune...
2. Viața mea e o salată
Ce-n zile, ani, se pierde;
Cu roșii dulci ornată,
Și plâns de ceapă verde.
3. Viața mea e-un măr de vară
Dulce acrișor,
Uitat de sori în seară,
În zi ferit de nor...
4. Viața mea e un ghiveci
De sosuri și legume,
Ornată cu ciuperci
Și sarea de pe lume...
5. Viața mea-i sirop de brad
Păzit de boli, răceală
Cam dulce, aromat,
Dar bun un strop pe seară.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (7 iulie 2009)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânza
Greu suport, cu dușmănie,
Nopțile cu insomnie.
Stând năuc în orice noapte
Martor la diverse fapte:
- Gură slabă, hămesită,
Râșniță fără de sită,
Zi și noapte-ngurgitezi
Fără ca să reflectezi
Noaptea cât muncesc, săracul,
Eu, stomacul,
Și cu vărul meu, ficatul,
Rinichii, pancreasul,
În tot ceasul;
Cum decurg destinele
Știu doar intestinele
Și încheie-apoi plutonul,
Într-un mod cumplit, colonul!
Tu-nghiți, pe rând, ori pe sărite,
[...] Citește tot
fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
D-na Benjamin Pantier
Știu, a spus că i-am prins sufletul în capcană
Cu un laț care l-a însângerat de moarte.
Că toți oamenii îl iubeau
Și că cele mai multe femei l-au compătimit.
Dar, ia, închipuieșteți că ești o adevărată doamnă, că ai gusturi delicate
Și că detești mirosul de whiskey și de ceapă,
Și că ritmul "Ode"-lor lui Wordsworth îți sună plăcut în urechi,
În vreme ce el de dimineața până noaptea
Tot repeta flecuri comune:
" Oh, de ce trebuie ca sufletul celor muritori să fie mândru?"
Și, apoi, închipuiește-ți
Că ești o femeie cu gust, talentată,
Și că singurul om cu care moralitatea și legea
Îți permit să ai legături maritale
Este exact omul care te umple de dezgust
De fiecare dată când te gândești la așa ceva,
Mai ales că te gândești la așa ceva
De câte ori îl vezi.
D-aia l-am alungat din casă
Să trăiască alături de câinele lui în camera puturoasă
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama mea, matrioșca mea
Să nu afle ce e gerul
- viețile prinse-n pănuși -,
Mama-și leagă de piept cerul,
Să nu cadă pe păpuși!
Cum să aibă mama vină?
Cum să-i căutăm pricini?
Matrioșca de griji plină
Ce ne-a protejat de spini!
Cum să aibă mama vină
Că ne-am cuibărit în ea?
Pădure ce-ar vrea să țină
Și cuibul, și pasărea...
Cum să aibă mama vină
C-a făcut din noapte zi
Și pe brațe de lumină
A ales a ne păzi!?
[...] Citește tot
poezie de Rodica Rădița Răpeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Sfântul Valentin
Nu un trandafir roșu sau o inimă catifelată
Îți dăruiesc o ceapă.
O lună învelită-n hârtie maronie.
Ea promite lumină,
ca o iubire care, cu delicatețe, se dezbracă.
Aici și acum.
Te va orbi și te va face să plângi cu lacrimi
ca o iubită.
Va deplasa reflecția ta
într-o fotografie clătinată a durerii.
Încerc să fiu onestă.
Nu o carte poștală drăguță sau o pețitoare.
Îți dăruiesc o ceapă.
Sărutul ei înverșunat va rămâne pe buzele tale,
aidoma nouă,
[...] Citește tot
poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec prezentat lui Wei Ba, un domn ieșit la pensie
Viața nu-i făcută pentru întâlniri;
ne deplasăm asemeni stelelor la margini opuse de cer.
Deci, ce fel de noapte este noaptea asta
când împărțim lumina aceleiași lămpi?
Tinerețea cât a durat?
Amândoi, de- acum cu capetele sure,
întrebăm despre vechi prieteni jumătate deja duhuri;
țipete de neincredere lovesc în inimi.
Cine ar fi crezut? după douăzeci de ani
intru iarăși în casa ta.
Nu erai căsătorit cand ne-am despărțit;
acum, deodată, un lung rând de băieți și de fete
întâmpină veseli pe prietenul tatălui lor,
întrebandu-l în ce locuri a fost.
Inainte să fi terminat de răspuns,
ai trimis băieții să pregăteasca vinul și mâncarea,
ceapa verde tăiată în noaptea neagră,
orez proaspăt gătit, amestecat cu mei galben.
Intâlnirile au devenit rare, ai spus tu,
vinul a curs până am golit zece cupe!
[...] Citește tot
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa s-a tocmit cu moartea, chiar în prag de amiază nimeni nu i-a ghicit traseul, Klara dansa între viață și moarte pe un stâlp de telegraf
Pe la zece plus sfertul academic
pe când soarele tolerase în preajmă
câțiva nori zmeurici și jucăuși
s-a desprins de sin
ca o capsulă autocomandată
fără să-i pese de comenzile destinului
/ mai întâi și-a verificat nervii
trecându-i prin beregata dracului său păzitor
și prin vastitatea întunericului
ca printr-un borcan cu marmeladă
l-a chircit pe caldarâm
ca pe un pui de bogdaproste
/ prin urechi, prin ochi, prin colțul gurii
a început să i se prelingă sufletul
negru ca smoala încinsă
era mare desfătare în jur
organele intraseră într-un joc de pantomimă
acompaniate fiind de-un râsu-plânsu
și câteva gânduri
uitate la presat printre vaite
[...] Citește tot
poezie de Lucian Alecsa din Ținutul Klarei (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domol pășesc
în voia frigului pe pământul a
rid pe față de față
fierbe lumina lunii pe o floare de colț
în colțul buzelor tale
stelele mă prind de mână
și mă urcă la cer
te invit la vals și-mi ciocnesc
cum o făcea vrăjitorul din oz
ciocnesc pantofii domol pășesc
spre iarba albastră - ringul de dans -
luna fierbe fasole
palma mea trece peste linia vieții tale
se întrepătrund
dansul nostru în
cepe apar în fața noastră
și ochii lăcrimează
valsul începe - mă prinde o mână
la cer mă urcă, te prind
de mână te țin strâns
te urc la cer - valsând acolo
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
moto: Crește prețul la legume, praz
Ce să faci cu-atâta penurie
Între agonie și extaz,
La ora mesei, în bucătărie?
----------
Adâncă pace, dulce miez
De care rar avurăm parte
E toată viața doar o carte
Deschisă printr-un fa diez
Și se va lumina de ziuă
În jumătăți de oră două
Lumea e un fel de zoo,
Cum spunea și Cassius Dio
Înainte înseamnă înapoi
De mai multe ori și, după
Ce descoperi că ocupă
Locul unu, locul doi
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cepe și viață, adresa este: