Poezii despre chiciură și vânt
poezii despre chiciură și vânt.
Haiku
chiciură pe jos -
frunzele patinează
împinse de vânt
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
.. bătea un aprig vânt
pe drumul care duce
în țara viselor târzii
cercând crâmpee de cuvânt s-apuce
din anfilada viselor pustii
numai trăsura care pleacă
în țara viselor portocalii
tăia o pârtie în promoroacă
-un fir al Ariadnei pentru vii...
poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copaci dintr-o iarnă la Barbizon
se leagănă-n vânt cuibul uscat
printre ramuri strâmbe stă gata să cadă
cocorii demult au plecat
departe-n pustiul fără zăpadă
cârduri de ciori acoperă zorii
aerul vibrează de cântatul afon
cu promoroacă ornează gerul copacii
ce par dintr-o iarnă la Barbizon
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara azi e tristă
N-a mai plouat de mult așa
Iar vântul se-ntețește!
Ce liniștea ne prevestea
Azi chiar se împlinește.
Se-adună chiciura pe ram
Copacii par de gheață,
Iar primăvara ce-o doream
Lipsită-i de verdeață.
Și gazele au amorțit
Din nou în hibernare,
O zi sau două s-au mințit
Cu razele de soare.
Primăvara azi e tristă
Varsă lacrimi la fereastră,
"Te credeam mai optimistă!"
I-au zis florile din glastră
poezie de Nicolae Panait Nicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele care nu pier
Năvălește toamna-n ceruri,
Ploi rotunde se abat
Când zorește sus, în zare,
Vântul peste vârf de brad.
Suflete-n adunătură
Curăță crengi impregnate
De rugina adunată
Peste rugăciuni în sate.
Piatra prinde promoroacă
Peste lumânarea ei,
Semnele adună-n mine
Greieri negri mititei.
Vor cânta în toamna-n care
Eu voi năvăli spre cer
Lăsând tinei doar lumina
Stelelor care nu pier.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baba iarna intră-n sat...
Alergând, ca de năpastă,
Au venit buluc pe coastă
Doi băieți
Mai isteți,
Să dea veste
La neveste
C-au văzut în deal la stână,
Coborând din vârf de munte,
Peste ape fără punte,
Iarna sură și bătrână...
Mai târziu, mai pe-nserat,
A intrat și baba-n sat:
Uite-o-n capul podului,
În văzul norodului,
Pe-un butuc de lemn uscat,
Cu cojoc de căpătat,
Cu năframa de furat,
Cu catrința de aba
[...] Citește tot
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flux
Ca înspre pești hipnotici, întind, prin apă,
În somn, o mână de fum spre tine
Când sângeră grădinile în vis, o pleoapă
Și când se furișează pomii toamna înspre mine.
În grotele de aramă ale vântului
Întinzi, din sânge, arcul inimii spre ereți
Deschide ferestrele de pâine ale pământului
În lună hodorogeau dulăii, ca prin castele fără pereți.
Printre pașii de asasin ai nopții
Așteptarea este o floare de oțel
Dacă te sfâșii în perdele și dantela
Se așează ca o promoroacă pe tine
Rimele dispar toate
În rănile deschise zăngănesc țipetele de metal
Și o grindină lovește panoplia de sărutări
Cu care am vânat cândva
Bestia albă, ascunsă în subțiori:
Ți-aduci aminte?
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll din Ospățul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furatul miresei
Își etalează iarna, în babe, garderoba,
Cojoacele mițoase, broboada, pelerina,
Ciorapii groși de lână, opincile și roba
De promoroacă dalbă, căciulile și fina
Rochiță de dantelă, frumoasă ca lumina...
Cu țoalele în care sosit-a, pe o mână,
Purtându-le pe cele păstrate de plecare,
Mai mult cu două zile decât o săptămână,
Probând ca pentru nuntă, cum face fata mare,
Prin multe magazine, rochița de plecare...
Am vrut să spun, firește, rochița de mireasă,
Dar vântul îmi șoptește să nu suflăm din casă...
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul copacilor goi
Sătui de frig, de viscol și ninsoare
Copacii goi în pudră se îmbracă,
Se-arată vremuri ce dădeau în floare,
Visând sub mantia de promoroacă.
În alinări de dulce amorțeală
Muguri umflați visează să plesnească,
Verdele crud împrăștie beteală,
Firava frunză începe să foșnească.
Se-ngână ciripit de păsărele,
Triluri suave-n rătăciri de dor,
În cuibul lor din vârf de rămurele
Străbate vântul adiind ușor.
În urlet disperat și vuiet mare
Au tresărit din vis copacii goi,
Vor suferi în viscol și ninsoare,
Vor îndura noroaie, frig și ploi.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La căldura versului
fluturii au murit zborul lor îmi lipsește
ca frenezia verii simțită-n profunzime
toamna pleacă și ea, iarna se grăbește
să îmbrace-n promoroacă minunile sublime.
grav răsună în ureche vâjâitul vântului
pleznește fără milă arborii golași
sărmanii încă simt căldura lutului
sincere încurajări de porumbei poznași.
lumini angelice codri îmbracă-n ii
fluturi de zăpadă zămislesc fantezia
la șezători se țes povești de armonii
pe Negru pe Alb pur se naște poezia.
nu-mi pasă de frigul strecurat în oase
la căldura versului vin clipe glorioase.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre chiciură și vânt, adresa este: