Poezii despre chirie și iubire
poezii despre chirie și iubire.
Sonet bohem
Tovarășului meu întru mansardă
Aseară mi-a venit proprietara,
Madame Ecaterine Bobnăut,
Punându-mi în vedere să mă mut,
Că n-am plătit chiria toată vara.
Am opinat că timpul nu-i trecut,
Că dacă scriu romanul "Donna Clara",
O să mă proslăvească toată țara
Din Dorohoi și până la Sascut.
I-am spus, apoi, că noaptea-i aurită,
Că m-a trădat o damă din elită
Și a fugit c-un prinț din Slobozia;
Și-am plâns pe-altarul dragostei defuncte,
Și m-a îmbrățișat și... puncte... puncte...
Și m-a convins că mi-am plătit chiria.
sonet epigramatic de Ion Pribeagu din Picante
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al treilea ano
timp frumos pentru iubit
stă să se nască vara
în tine tiptil intră să înoate
în culori pastelate
ești
o vară marxist-leninistă cu șobolanii
portocalii re
vopsiți în galben
popular aliniat la start
să prinzi șezlongul bun de închiriat
pentru o rumenire solară
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perseide
În fieșce vară
Aștept să apară
O dragoste mare
Venită din neant.
Prin creștet să picure-n
Inima care
Demult nu mai are
Chiriașii pe plac.
Deschid iar ferestre
Să vină de veste
O nouă iubire
De neamânat.
Să-mi umple cămara
Cu gânduri sublime
Ce-nalță din mine
Tot ce-i mai curat.
Stelele zboară.
Îmi pun o dorință.
Să vină miracolul
mult așteptat!
poezie de Otilia Altfater Leopold (august 2015)
Adăugat de Otilia Leopold
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pat de fier
Am prins gustul iubirii într-un pat de împrumut
luat cu chirie de la o mătușă căreia îi era de prisos,
i se simțeau arcurile cum pendulează-n sus și-n jos,
dar a rămas totuși un pat de fier emblematic
în care dragostea se produce ca făina la moară
mai fină sau mai grunjoasă
dar bună pentru hrana cea de toate zilele.
Am știut de la început că e rezistent,
l-am vopsit din nou ca-n epoca sa fanariotă,
femeile care-l văd vor să se culce-n el
și eu îl ofer, doar este de închiriat.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când noaptea e prea lungă pe pământ
Când noaptea e prea lungă pe pământ
"fluturii aceia rupți din soare",
ce mi-au adus iubire și candoare,
Îmii prelungesc chiria pe pământ.
Am strâns umbre, amintiri în buzunare,
și le-am trimis apoi pe frunze plutitoare,
și cu lumina-n pumnii mei fragili,
Ți-am răsărit în cale,
Te mai miri?
poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascensiune...
Inel cu simțământ de pace
Să dăruim naturii noastre,
Iar dragostea să ni se joace
Din trunchi în trunchi până la astre...
Veghează să ți se păstreze
Tăcute chibzuiri în piept,
Ca spița să se înzetreze
C-un umblet limpede și drept...
Îmbrățișări înmiresmate
Prin anotimpuri să ne fie
Și duse în eternitate...
Sunt năzuințe parafate
De eu!... un suflet cu chirie...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Doamne, dacă nu-i prea greu
Pune ordine în haos
Și învață neamul meu
Să se roage în pronaos.
Doamne, dacă mă iubești
Ia vrăjmașii de pe mine
Știi Tu cum să-i pedepsești
Să-i faci lumii de rușine.
Doamne, dă-le la săraci
Pâine, pace, bucurie
Ouă roșii, vin, colaci
Bani de școală și chirie.
Doamne, vindecă-i, de poți
Pe bolnavii din spitale
Ocrotește-i Tu, pe toți,
Cu suflarea gurii Tale.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (26 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iubire contratimp
Eu te aștept și-acum la ultima adresă,
La care-am stat cu tine cam un anotimp,
E o mansardă într-un vechi hotel de clasă,
Este o cameră închiriată contratimp,
Este o cameră la care am plătit chirie,
În vechi monede cu efigii de argint,
Unde ne-am fi putut iubi măcar o veșnicie,
Nu doar de la un răstimp la alt răstimp,
Este odaia cea mai veche de la o mansardă,
Care se lumina când tu erai în preajma mea,
Un chip frumos mă mai privește din oglindă,
Și-n cioburi de argint mai caut fața ta,
Este un imobil care demult nu are număr,
În care îți mai simt parfumul dup-atâta timp,
E o mansardă veche care-aș vrea s-o cumpăr,
Să ne iubim printre răstimpuri, contratimp...
poezie de Marian Florentin Ursu (13 septembrie 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire contratimp
Eu te aștept și-acum la ultima adresă,
La care-am stat cu tine cam un anotimp,
E o mansardă într-un vechi hotel de clasă,
Este o cameră închiriată contratimp,
Este o cameră la care am plătit chirie
În vechi monede cu efigii de argint,
Unde ne-am fi putut iubi măcar o veșnicie,
Nu doar de la un răstimp la alt răstimp,
Este odaia cea mai veche de la o mansardă,
Care se lumina când tu erai în preajma mea,
Un chip frumos mă mai privește din oglindă,
Și-n cioburi de argint mai caut fața ta,
Este un imobil care demult nu are număr,
În care îți mai simt parfumul dup-atâta timp,
E o mansardă veche care-aș vrea s-o cumpăr,
Să ne iubim printre răstimpuri, contratimp...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pat de fier
Am prins gustul Elenei într-un pat de împrumut
luat cu chirie de la o mătușă căreia îi era de prisos,
i se simțeau arcurile cum pendulează-n sus și-n jos,
dar a rămas totuși un pat de fier emblematic
în care dragostea se produce ca făina la moară
mai fină sau mai grunjoasă
dar bună pentru hrana cea de toate zilele.
Am știut de la început că e rezistent,
l-am vopsit din nou ca-n epoca sa fanariotă,
femeile care-l văd vor să se culce-n el
și eu îl ofer, doar este de închiriat.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre chirie și iubire, adresa este: