Poezii despre cocoși și timp
poezii despre cocoși și timp.
Încremenire
Prea multă lâncezeală!
Parc-au încremenit secundele în inima lumii
Au rămas vraiște toate ferestrele,
încât, tiptil-ltiptil, poți umbla desculț prin visurile fiecăruia.
Atât de multă apatie
atât de mult spațiu rămas gol,
de crezi că totu-i un deșert
în care nu mai ai repere,
în care și ecoul doarme dus.
Și-a rătăcit și luna felinarul
și-orbecăie după el
prin nisipuri mișcătoare.
În noaptea adâncă
au uitat cocoșii să cânte de trei ori.
Pe spatele curbat al lumii
își rupe timpul hainele de disperare...
Visez o ploaie rece, pură,
care scutrcircuitează greaua lîncezeală
și-aprinde fitilul altădată viu al zilei.
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum
În gol
un cocoș decapitat
se zvârcolește.
De-abia acum
sângele
înverzește
pajiștea unui secol
roșu.
Viitorul nu mai crește
ca o unghie
în afara noastră.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Intermundii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea
Cobor pe câmp o dată cu-nnoptarea,
Sunt pretutindeni și nu-s nicăieri,
Mă prinde pitulată nemișcarea;
Dar pier, cu glasul tare de mă ceri.
Mă sfâșie cocoșii, câinii mă latră,
La iaz mă joc cu luna plină-n stuf,
În jurul lămpii ațipesc pe vatră,
Și satul doarme-n mine ca-ntr-un puf.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nisipul
Să mă opresc din scris am vrut, la trei.
Cântau cocoșii de trei ori, ehei!
Și-am așteptat să cânte-a patra oară:
La fără-un sfert pe toți însă-i tăiară.
Pe creasta lor se ascuteau cuțite
Zimțata creastă-a zilei, pasă-mi-te,
Ce începuse brusc, direct din vis-
Și-abia atunci m-am așternut pe scris.
Nisipul, care-mi e și sugativă
Mă-ngroapă în a valului arhivă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș fi rege
De-aș fi rege-aș duce-o tot în chefuri
Și-aș întinde-ospețe noaptea toată,
Dar pe cei cu care-aș face-o lată
I-aș ucide-a doua zi în beciuri.
Mi-aș vopsi picioarele cu roșu,
Și-aș iubi bomboanele și danțul,
Seara aș ieși, plimbând cu lanțul,
Când ogarul verde, când cocoșul...
Și din țara mea și-a frumuseții
Tuturor le-aș face câte-o parte,
Încât veacuri multe după moarte
M-ar cânta tâlharii și poeții.
poezie celebră de Radu Stanca din Poezii (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața
Liniștea pe grind
Ca un lucru vechi
'mi-ntră-n urechi
Numai țiuind
Stelele pe cer
Una câte una
Se sting ca și luna
Și pe urmă pier
Patru și un sfert
Cântă iar cocoșii
Tare. Ticăloșii:
Ce să fac? Îi iert.
Cu sau fără vină
Un nesomn mă bate
Pân-la și juma'te,
C-apoi e lumină
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Devreme, călătorind spre Shangshan
În zori, el își începe drumeția odată cu bătutul clopoțeilor,
Călătorește gândindu-se cu amărăciune la casa lui.
Cântă un cocoș; o cabană cu acoperiș de stuf; luna;
Pe lespezile podului: urmele lăsate pe brumă de pașii lui.
Frunzele stejarului mongol cad pe cărările muntelui,
Florile de lămâi luminează gardul casei.
Gândurile lui rătăcesc încă în visele despre Duling,
La iezerul albastru cu gâște și rațe sălbatice.
poezie de Wen Tingjun, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul minunilor
Ajuns-am prin pulberi și miriști
unde răzbat fără sfat numai unii.
Drumeaguri ades ocolit-am prin liniști
după mersul albastru al lunii.
Lângă fântânile darului harului
pâlpâie boalele, țipă lăstunii.
Plin este satul de-aromele zeului
ca un cuib de mirosul sălbăticiunii.
Legi răsturnând și vădite tipare
minunea țâșnește ca macu-n secară.
Cocoși dunăreni își vestesc de pe garduri
dumineca lungă și fără de seară.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ghem de cețuri luna
Tulburând întunericul
În noaptea asta
Tăul
Nuntașii livizi și hora lor mută pe
Câmpul de mătasea broaștei
Deasupra fața apei precum
Ochiul unui pește mort
E frig și se aud cocoșii
Undeva după dealuri
Zorii simt frigul sub tălpi
*
E timpul să te întorci
Mireasa aruncă buchetul
poezie de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mintea cocoșului...
Deranjat, cocoșul
cocoșat de atâta călcat
-treabă ce impune
orice s-ar spune, efort-
ieși la raport
depunând petițiune
la mai marii din ogradă:
- Nu mai suport
această debandadă...
am și eu limita mea,
dacă s-ar putea
aș prefera un număr redus
de puicuțe, firește
(aici e de neînțeles
din punct de vedere bărbătește),
mă simt sedus
și sunt dispus
a renunța în favoarea ta
arata cu un gest vioi
spre un rățoi leșesc
[...] Citește tot
fabulă de Gheorghe Gurău din Împunsături blajine (23 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cocoși și timp, adresa este: