comedie şi umor

Vă ţuc...Mendeleevic

Vă ţuc dulce-picant pe neuroni
Pe gândurile cele mai curate
Care vă-nzdrăvenesc pe săturate...
Vă ţuc pe molecule şi atomi!

Vă ţuc şi pe nucleu, pe electroni
Vă sunt intrat în voi, chiar sub atomic
În cel mai intim ungher... pare comic
Dar nu e! Sunt în voi... în neutroni!

poezie de Petrică Conceatu (6 martie 2024)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletele oamenilor bătrâni

În trupurile lor uzate, zdrenţuite,
stau sufletele oamenilor bătrâni.
Sunt atât de nefericiţi sărmanii,
atât de apatici datorită vieţii jalnice pe care-o duc.

Cum tremură de teamă că-şi vor pierde-această viaţă...
şi cât de mult o iubesc, acele suflete descumpănite şi contradictorii,
stând – jumătate tragici, jumătate comici –
înăuntrul pielii lor ridate şi jerpelite.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatrosul

Ades, pentru a râde, un grup de marinari
Prind albatroşi, mari păsări călătorind pe mare,
Care-nsoţesc pe drum, trândavi şi solitari,
Corabia brăzdând genunile amare.

Ce greu le vine lor pe punte să se mişte,
Stângaci şi ruşinoşi, doar în azur sunt regi,
Acum jalnic îşi lasă aripile de vise
Ca vâslele s-atârne pe malurile reci.

Acest drumeţ cu aripi e strâmb şi vlăguit!
Când nu se scaldă-n unde e comic şi pocit!
Unu-i agaţă pliscul cu gâtul de lulea
Şi altul şchiopătează pentru a-l imita!

Poetul e asemeni cu-al nourilor prinţ
Ce râde de săgeată, cu viforu-i deprins;
În surghiun pe pământ de huiduieli e prins,
Gigantele aripi de umblet l-au desprins.

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbdarea boului este demnă de admiraţie

Răbdarea boului este demnă de admiraţie.
Pentru unii Dumnezeu este un ou.
Comic - taurul învaţă aria toreadorului.
Profeţii ne distrug iluziile.
Niciodată nu mori la timp.
Nu există ceva imposibil, există doar neputinţă.
Dreptatea nu acceptă egalitatea.
E mai uşor să distrugi ceva, decât să înţelegi.
Diferenţa dintre artă şi meşteşug este foarte limpede - arta este mereu reuşită.
Muştele nu cunosc diferenţele dintre om şi animal, nu-l recunosc nici pe păianjen.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmos comic

Mă uit la Lună, râd, e ridicol de tristă,
De fapt se preface, ca tine, uneori, iubi,
Tu, care ai ucis o pasăre cântătoare,
Nu ţi-am cerut nimic, nu puteai să-mi oferi nimic,
Dar se născuse o stea, te iubeam de la mii de ani-lumină,
Vorbeşti de armonie cerească, te-nşeli, nu ştii ce catastrofe
Se petrec în acest cosmos tragic-comic, în sufletul tău
Am găsit un jandarm, ce păzeşte el? Ce nevoie ai de el,
Când Domnul le ştie pe toate? Eu te găsesc în lucrurile toate,
Tu parcă ai plecat în alte spaţii, ce bucurii găseşti?
Fără nădejde mă înclin, mă-nvinuiesc, dar nu găsesc nicicum pricina,
Ce reci sunt stelele, pământul iar mă cheamă,
Auzi tăcerea dintre noi, auzi tu moartea păsării
Ce nu s-a mai născut? Tu ai ucis, iar cosmosul
Devine comic, râd şi eu de mine, de ce nu?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce vorbeam

apele rămâneau neclintite
mă dureau
niciodată înainte
nu voiau
privindu-mă rotunde şi-albastre
semănam cu peticeala aceea numită arlechin
o trezire caraghioasă şi comică
întocmai ca un zmeu în mijlocul furtunii
pârâitul oaselor
atât de fosil
nu-mi ieşea din minte
înfruntasem foamea setea
şi chinul ei cumplit
într-o ţesătură roşie
întinsă pe o masă
afurisit de mare
vorbeam ghicind în palma apelor
patima verticalului şi pocnitului din degete
ce erau acolo
oameni

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine ploaia, ascunde-te sub iarbă (poem preferabil ud)

dimineaţa aceea somnolentă
în care toate se trezesc că te iubesc
în care lucrurile se precipită să existe
cu o zăpăceală foarte browniană
de parcă se tem al naibii
să le surprinzi în lumea goală

printre cele trebuind să poarte
hainele nevăzute ale împăratului
e şi lumea şi lumea
nu mai are timp de tine nici
tu de ea
aşa că vă vedeţi fiecare de
mărunţişurile lui cosmice

nu e nimeni de vină
poate doar graba asta neapărată şi
mai degrabă comică de a exista

uite toţi trecătorii fug de ploaie

[...] Citeşte tot

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monstrul comic

Este greu să fii şi monstru şi comic.
Doctorul Pemfigus avea darul să-i facă pe muribunzi să râdă.
Întâi - avea vocea de castron lovit cu o lingură.
Picioarele erau de circa trei ori mai lui ngi decât restul corpului.
Fiecare cuvânt rostit avea multiple înţelesuri.
Frunză însemna şi pungă şi strungă.
Viaţa însemna şi moarte şi călătorie.
Glumă - ciumă - pumă-gumă
cămilă - silă-milă-grilă
Datorită acestui joc, circa o jumătate din omenire fu salvată.
Printr-o ciudăţenie, numărul conflictelor sângeroase a crescut uluitor.
Monstrul comic se întristă foarte şi chiar începu să plângă.
Tristeţea influenţează starea electrică a atmosferei,
au început furtuni, ploi, uragane, planeta s-a pustiit.
A rămas în viaţă Monstrul comic, dar nu se ştie ce glume a mai făcut.
Era singur. După un timp a apărut un tip - Bifidus.
Acesta ţinea un jurnal, dar un incendiu a distrus acest valoros document.
Au rămas jumătăţi de frază. O mierlă fluiera ca...
Un cerc se strânge... Voi deveni o riglă de...
Voiam să fiu o jimblă... Numai poeţii pot...

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Situaţie critică

După metode noi şi vechi
Unii din cei de sus se râd
Cu gura până la urechi
Dar gestul nu-i comic e hâd

După ce-au jecmănit o tară
Unii dintre aleşi se râd
Ne fug românii pe afară
Şi lucru nu-i comic că-i hâd

Dacă ne înşeală cu brio
Pe sub mustaţă ei se râd
În loc să ne spună adio
Şi asta nu-i comic că-i hâd

Când naţia e năucită
Ei continuă să râdă
Politica o fac sucită
Şi asta-i o treabă hâdă

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (24 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt Noe

S-ar fi cuvenit, cum Noe animalele salvase –
Specii multe, minunate – de teribilul maelstrom,
Un alt Noe, chiar mai nobil, cu purtări mai generoase,
Să se-ndure şi pe-o arcă să le scape şi de om.

Să le ducă într-o lume unde omul nu le-ajunge
Cu-a lui suliţe şi praştii, cu-a lui laţuri şi-a lui puşti,
Şi să lase omenirea-n vanităţile-i nătânge
Doar cu ploşniţe şi râie, doar cu gărgăuni şi muşti.

Pasărea dodo blajină, însă comică în felu-i,
Poate-ar fi avut pe arca cestui Noe de trăit,
Bourul candid din codri şi puternic cum oţelu-i,
Porumbiţa pasageră veşnic s-ar fi veselit.

Tigri, elefanţi şi zebre care astăzi stau pe pragul
De a dispărea în beznă ca şi cum nici n-ar fi fost
Şi-ar fi regăsit acolo fericite iar meleagul,
Dacă după Noe-al nostru, un alt Noe ar fi fost.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!