comerţ şi timp

Ora eternităţii (5)

"Chinezii
citesc cât e ora
în ochii
pisicilor,"
a zis Baudelaire
şi a intrat într-un
magazin de bijuterii
de pe Market Street.
Nu peste mult timp,
a ieşit afară,
cu o bijuterie
de douăzeci de carate,
întruchipând
o pisică Siameză,
bijuterie pe care el
o purta atârnată la
capătul unui
lanţ auriu.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic prostesc

Brusc lucrurile nu mai sunt vesele
Când nu-ţi mai zâmbeşte
Vânzătoarea sau frizerul.
Dar aş vrea ca la vederea mea
Să se bucure toţi, ca de soare.
Şi chiar dacă sora îmi recoltează sânge din deget,
Să zâmbească în acest timp.
Nimic prostesc în a visa aşa ceva.

Ştiu bine,
Că m-am născut pentru fericire.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mercur

Mare negustor din Antichitate
E prima planetă,
Rotindu-se aproape de Soare
Cu o viteză uimitoare,
Uitând parcă să se oprească...
Repede-repede trece anul.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trudă

Într-o luptă rece şi dură, în calmă pândă,
Prinţul al Comerţului a trăit optzeci de ani:
Astfel a strâns milioane de lire sterline,
Cu care a cumpărat o viaţă de doi bani.

poezie de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târg de sclavi

Hai, vino lume, vino să vezi,
vino să cumperi, vino să vinzi
titluri, poveşti şi bătrâni suferinzi,
aur, biciuşti, biciclete, cirezi.

Şi, mai ales, vino lume cu sârg,
privind cu milă copiii suavi,
haideţi cu toţii la comerţul de sclavi
şi onoraţi al copiilor târg.

Aici sunt mame ce vând copii,
mame deştepte cu mâinile reci,
care în cinicul veac douăzeci
se pricopsesc, nu s-ar mai pricopsi,
negustorind până-n veacul de veci,
ca-ntr-un obor pentru vite, copii.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda frumoasă

Timp de vânzare! Timp de vânzare!
Trece secunda pe cărare
în coşuri din cadrane vechi
de ceasuri ticăite în urechi
îşi duce fustele orare
pe fusul bornelor solare
Timp de vânzare!
De vânzare!
În depărtare se aude
dispare ca o florăreasă
cu florile uscate... ude...
însă frumoasă...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii şi fântâna

Nu voi fi niciodată acasă
pentru mine şi vânzătoarea de flori;
simt câmpul, intrând în carne
şi crescându-mă sălbatic,
văd zilele verii sfătuindu-se
şi dăruindu-mi un zbor tainic
spre universuri paralele;
cerul se scaldă-n cercuri concentrice
până-n albastrul ochilor tăi,

o populaţie de fluturi
se odihneşte pe banca fântânii,
din lapislazuli sunt ghizdurile ei.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idei

I

Cântec, deasupra cetăţii,
Îmbătrânire?!
Eternităţii i-am zis:
La muzica asta frumoasă,
Sunt lipsuri
În sângele meu.
Îngeri, deasupra cetăţii,
Emotive,
Despre ceva mai nou?!
Telegraf,
Telefon din sfere...
Sunt lipsuri
În sângele meu.

II

Visări de mult mocnite
De nu cumva

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţeta dezamăgirii

Se ia bucuria mea neîntemeiată
Şi se adaugă tăcerea ta
Care a rezistat trei zile,
Se toarnă apă fiartă
După prosteasca ceartă cu vânzătoarea,
Se presară grăunţe de insomnie –
Dar cel mai important: să nu întreci măsura,
Se înlătură spuma din privirile neadormite ale trecătorilor,
Se amestecă totul exact
Şi se pune la foc scăzut
Chinuirea corpurilor; unul către celălalt,
Apoi se lasă să se răcească
Până la temperatura disperării.

Şi mâncarea e gata.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

În port

Emis – tânăr, douăzeci şi opt de ani –
a ajuns în acest port sirian la bordul unei nave ateniene;
planul lui era să înveţe tainele comerţului cu plante aromatice.
Însă, bolnav pe toată durata călătoriei,
a murit îndată ce a ajuns la ţărm.
Înmormântarea lui sărmană s-a făcut aici.
Câteva ore înainte să moară a murmurat ceva
despre "acasă", despre "părinţi foarte bătrâni."
Dar, nu a spus lămurit unde înseamnă acasă
în marea lume panelenică.
Mai bine aşa; pentru că în acest fel,
deşi zace înmormântat în acest port,
părinţii lui vor trăi cu speranţa că el trăieşte.

poezie clasică de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!