Poezii despre compensații și frumusețe
poezii despre compensații și frumusețe.
Ehei, trecut-au anii!
Înalt frumos ca bradul
Mămica te-a făcut.
La oaste și la fete
Ești tare priceput.
Așa să fie oare?
Sau e doar amăgire
A ce erai odată?
Măi, măi, așa să fie?
Ehei, trecut-au anii
Peste al nostru chip,
Dar n-are importanță
Că ești frumos... ți-o zic.
Un rid pe ici pe colo,
E... ce mare scofală
Când minte ți-e întreagă
Și gândul tău poftește
Și râzi de bătrânețe,
[...] Citește tot
poezie de Lia Dumitrescu
Adăugat de Lia Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din mers
neștiutori intrasem în cursă
nu verificasem nici măcar
tensiunea sistolică
legătura cu solul
gradul de anduranță a cuvintelor
la eroziunea semantică
mizasem poate pe îmbunarea probelor
punând la bătaie șiretlicurile feminității
dramul de noroc picat din cer în virtutea
unor principii compensatorii
decolarea se produsese în forță
mai mult inconștient
(ca toate trecerile de altfel)
închisesem parțial ochii
fixasem ceva frumos
vum!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semn de carte
astăzi simt fragmentar văd șirul cu întreruperi
în spațiile goale iluziile mele supraviețuiesc
neputinței de a vedea mai departe de
capătul unui gând ce mă biruie
ca o compensație îmi așez fotoliul aproape de mal
în apă văd mai bine cum apune soarele peste aripile păsărilor
numai că această apă mare nu e marea neagră
ci o cameră de bibliotecă
plină cu cărți între care golurile nu și-au găsit loc
aici nu se face niciodată nici seară nici noapte
nici zi este numai dimineață
nici gâștelor săbatice nu le trebuie
lumină artificială
ele știu pe întuneric
drumul spre locurile îndepărtate și zboară spre acolo
după ce ziua a devenit mai mică decât noaptea
și nu-și mai permit să întârzie
(îți amintești de călătoria lui Nils copilule)
vai după ce-au zburat ce frumos semn de carte
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul V
"De-ți ard mai mult de flacăra iubirii
decât mă vezi tu-n lume jos, și-n tine
ți-am stins atât puterile privirii,
să nu te miri deloc, căci asta vine
din văz perfect, ce, după cât pricepe,
își mișcă pașii dup-aflatul bine.
În minte-ți văd că-ncet-încet începe
lumina cea de veci a străluci,
ce,-abia ce-o vezi, etern amor concepe;
pe-al vostru-amor de-l poate rătăci
altce, el nu-i decât o slabă zare
simțită rău, care-a pornit de-aci.
Tu vreai să știi de umple oarecare
alt bun atâta știrbul jurământ
spre-a fi un suflet sigur de-achitare."
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre compensații și frumusețe, adresa este: