concediu şi soţie

Trimis în vacanţă

Întins pe spate, stă înjunghiat
Zace întins pe masă,
Bărbat frumos, dar ce folos
Tăiat de-a sa nevastă.

Şi lângă el stă farfuria
Plină şi încă aburindă,
Pâinea tare stă alături
De mucegai acoperită.

Soţia stă calmă, liniştită
Mănâncă lângă el la masă,
Priveşte gânditoare pe fereastră
La trecătorii de pe stradă.

A găsit singură soluţia
Nimeni nu va şti vreodată,
Dragul ei şi-a luat concediu...
În frumoasa ei fântână.

poezie de Edmond Ioan Siladie (3 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii la scor de maidan

Toată ziua pe Facebook
din rai unde să mă duc
bate vântul foia-n dungă
cititorii mă alungă

Ia-ţi concediu eşti nebun
ne-ai făcut carne de tun
suntem ţinta preferată
mai opreşte-te odată

N-ai nevastă nici copii
pe cine în braţe ţii
nu faci sex nici alte chestii
zău poeţii-s nişte bestii

Toată ziua tura-vura
ne forţează cu cultura

sonet epigramatic de Costel Zăgan din Cezeisme II (22 iunie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua moarte

Ziua se înclina pe un plan mobil,
vidanjorii se odihneau după schimburile de noapte,
citeau reviste porno, singurătatea era subţire,
o femeie -zdrahon îi pândea după copaci,
unul lipsea, un băiat simpatic, îi murise soţia,
oamenii se pregăteau de sărbătoare,
totul se albise în cinstea ei,
râul curgea leneş ca timpul în închisoare,
malul era galben, un lut alunecos te trăgea spre adâncuri.
De-a lungul cheiului o umbră trecu
anunţănd a doua moarte. Cine, cine?
O întrebare în mintea fiecăruia.
Oraşul exprima durere, fără explicaţii.
Ofelia plutea spre infinit, urmată de peşti mici, argintii.
Murea împăratul Orientului.
Dar ce le păsa celor din Nord?
Jurnalistul Hamlet căuta un amator de interviuri.
Nimeni nu-i răpundea la salut, o încrâncenare din partea localnicilor,
de ce? A doua moarte era cea adevărată.
Vântul mătura frunzele, toţi aşteptau ceva.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matei 25:34-45

Cine nu cunoaşte bine că iudeii au primit
Pe Mesia într-o iesle, când din slavă a venit?
Cine nu cunoaşte astăzi că-n Biserica pe care
A născut-o-n spasmul morţii, nici în grajd loc nu mai are?
Iată-L, stă la uşi închise. Cel ce-i Făcător a toate,
Cel ce zice şi se face, stă ca un milog şi bate!
Este greu să crezi aceasta. Căci îţi zici: cine-L opreşte
Să îşi aibă, dacă-i vorba, că poate tot ce-Şi doreşte?
Ca să înţelegem bine, trebui' explicat întâi
Cum e azi Hristos în lume, cum şi Biserica Lui.
Însuşi Domnul înainte de-a ajunge la Calvar,
În Matei ne-arat-aceasta cum nu se poate mai clar.
Zice El că tot ce-i facem unui foarte ne'nsemnat
Frate din ai Lui în lume, Lui îi e considerat.
Şi ceea ce nu se face oricărui din fraţii Lui,
E ca şi cum n-ai făcut-o, fii atent, chiar Domnului!

Iată încă o dovadă, care-i şi mai grăitoare:
Saul, care e şi Pavel, apucat de-o râvnă mare
Se ducea pân' la Damascus, să întoarcă, zicea el,

[...] Citeşte tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!