cosmetică

* * *

Să fii femeie înseamnă
să îţi laşi urmele rujului
pe buzele raiului,
după ce ai stins iadul
cu ploaia lacrimilor...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi aplic fardul, rimelul, rujul.
mă-mbrac şi mă-ncalţ în/cu negru.
capul e vechi. trupul e nou. sau invers.
şi de ce fug unul de altul?

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă aş bea o cafea lângă tine,
Şi rujul pe buze mi-ar tremura.
Aş sorbi, iubite, cafeaua în rime
Şi la încă o noapte-aş spera.

O noapte senină şi plină de-amor,
O sticla de vin şi pielea ta fină.
Atât aş mai vrea înainte să mor,
Să mi te scurgi, ca versu-n retină!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie peisaj

Femeie,
asemenea unei femei peisaj
m-ai perceput
şi iubit.
M-ai iubit
cu câmpiile mele,
cu văile mele,
cu grotele şi colinele mele,
cu întinderile şi sarcinile
din corpul meu.
M-ai iubit
ca un val
calm, demontat
şi te-ai lăsat purtat
în grizaiul
norilor
care mă traversează.
M-ai văzut femeie
în rujul buzelor mele
lăsat pe obrazul fiului meu

[...] Citeşte tot

poezie de Elizabeth Grech (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedeta

Ai blugi tăiaţi şi zdrenţele-ţi atârnă,
Cercel în nas şi tatuaj pe mână,
Părul violet şi ceafa bine rasă,
În buze botox, ca să fii sexoasă,
Iar bluza sigur ţi-a rămas cam mică,
Îţi etalezi buricul fără frică,
Porţi tenişi, ca să ieşi în evidenţă,
Pe chip ai fond de ten din abundenţă,
Mergi în figuri, te mişti ca o felină,
Te-ai dat c-o sticlă de lavandă fină,
Toţi te privesc, tu pari indiferentă
Cu-a ta poşetă roz, fosforescentă.
Eşti o vedetă, ce mai tura-vura,
Dar asta numai până deschizi gura.

sonet epigramatic de Octavian Cocoş (14 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazele ojate

Te alint in zori
Cu surâs de flori
Nori-ţi cântă în bucle
Cu ploi calde

Soarele gelos se ascunde
Eşti frumoasa de nu ştiu unde
Cu degetele înflorate
Eşti zeiţa picăturilor de curcubeu ojate

Fug gazele trandafirii pe spate
Rujul muşcă de grumaz
Cu sărutări de topaz

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda

liniştea înşiră culorile dimineţii
dezgolind întunericul ascuns printre lucruri
oglinda adună cioburile imaginei mele sfărmate-n iluzii

partea răsfăţată îşi arată oja, rujul şi rimelul
prin inimă nu trece nicio rază
nici frigul din palme n-apare în oglindă

cuvintele se mistuie-n spaţiu
lumina se joacă cu umbra
trecând peste hăuri şi spaime.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aduc iubirea

în noaptea noastră de magie
scriu versuri pe perete
cu rujul ei de astă-vară
ne spunem minciuni frumoase
apoi ne sărutăm ascultând
dulcile consoane scoase
în momentele noastre de delir
aduc iubirea în cuibul nostru
de nebunii şi fioruri
ne purtăm toată noaptea
în gânduri şi îmbrăţişări
apoi stăm îndrăgostiţi
aşteptând primele raze de soare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jalbă futilă

Prinţesă! Gelozia-mi pe Hebe se abate
Cum stă pe ceaşca care tu buzele îţi moi.
Mă-aprind, dar din păcate n-am rang decât de-abate;
Pe Sèvres însă-aceştia nu-s zugrăviţi nici goi.

Cum nu cânt nici căţelul bărbos, tot din păcate,
Nici rujul, nici pastila, nici tandrul joc de doi,
Şi cum mai ştiu că dulcea-ţi privire ţi-o despoi,
O, blondă, pieptănată de o divinitate.

Numeşte-mă - Prinţesă, al cărei râs plăpând
Pe mieii-n turme, gingaş, domesticiţi, păscând
Şi behăind spre-nalte deliruri pastorale,

Ca să mă zugrăvească Amorul, pana-i lungă,
C-un fluier într-o mână şi dormitând la strungă -
Numeşte-mă păstorul surâsurilor tale.

poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiburi de iubire şi dor

În inima ta porumbeii se-ntrec
În cuiburi de iubire şi dor,
Întind mâna şi-i prind,
Ne înălţăm în magicul zbor.

Legănaţi printre vise suntem,
Curcubeie de gând împletim,
Îmi răspunzi cu rouă pe buze,
Inima curge-n poemul: Iubim!

Fărâme de zâmbet ne punem
Între cerul aprins şi pământ,
Ne dăruim spre tăinuire fluturi,
Ridicaţi prin săruturi şi-avânt

Ştergem rujul rămas mărturie
Pe batista fluturată spre cer,
Din inimi pornesc porumbeii
Ce ne dosesc în zări de mister!

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!