Poezii despre cucuvele și iubire
poezii despre cucuvele și iubire.
Ochii tăi albaștri
Ochii tăi albaștri
Anii cum i-au înnegrit.
Clipele dulci au murit.
Mâinile tale albe
Străină pâinea altora taie,
Și ciocârliile le-a învins o cucuvaie.
Părul, pe care l-am mângâiat,
De amintiri grele, se albește.
Părul tău ca un gând crește.
Unde te-ai dus? Doar ai rămas...
Doar ceva s-a dus din tine:
Iubirea s-a dus, că n-a vrut să rămâie cu mine.
O, dacă am putea-o prinde
Ca pe-o pasăre vrăjită și călătoare,
Ne va mai cânta în zorile aprinse de soare?
poezie celebră de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoșii învinși
Plânge Leonard de atâtea blestemății,
Cinstitul Brutus își ascunde cuțitul și scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,
Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
Să ne iubim, zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,
Cineva amintea de Arghezi, "făcu din zdrențe muguri și coroane",
Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare
și le pierdui printre cotețe. Ce oroare.
Un șir întreg de jucători de bile colorate,
Biluțe mai rotunde și mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeții,
Nu înjurați, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot să strănut? Junona spune quo usque patientia nostra?
Adică, mai putem răbda acest păun prea înfoiat?
Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.
Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri
De care Iago nici nu auzise.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești parte din mine
Îmi pierd iubito, libertatea,
Presimt că pierd și anii grei,
Îți dau și visul și etatea
Mă dau cu totul, iei ce vrei!
Singurătatea, cuib de cucuvele,
O părăsesc abil și prompt,
Am pus la coș și tolba cu nuiele
Să savurez din fructul bine copt.
Mă pierd în tine și-n noi doi,
Îți simt vibrația în amor,
Mirosul florilor de soi
Ne farmecă, fermecător.
Iubesc finalul tău suprem,
Discret admir trăirile intense,
Pe care amândoi le vrem
Fără sfârșit sau cât mai dese.
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vae soli
Te voi astepta, intr-o zi, sau intr-o noapte oarecare
Pentru ca sa vad daca mai pot sa am o preocupare,
Voi trece iar pe langa ape, si-n unda lor voi aparea,
Voi sta pe langa vreo ruina, va plange iar o cucuvea;
Pe urma, nu va mai fi timp voi fi uitatul muncitor;
Va fi si pentru mine lumea un fenomen intamplator
Despre iubire, cateodata, poate intr-o carte voi gasi,
Poate-n oglinda vreo albina compatimind se va lovi-
Plangand in zori cu fata in soare ma voi simti fara de rost,
Ma voi gandi la toata jalea poetilor care au fost
Un corb va trece peste casa si iarba ma va ingheta,
Orasul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va canta,
Sau toamna goala va dansa cu plete de grau si de vin
Astfel ca nu vor mai putea sa ne-ntreaca acei care vin...
poezie celebră de George Bacovia din volumul: Revista critică, București, iunie 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și să nu uiți
pe sub camașă se preumblă moartea
o simt cum mi se gudură pe pântec
sunt hăituită acut de întuneric
și-mi zice cucuveaua de-un descântec
(tu să nu uiți și să-mi tragi clopotele după
ce voi pleca e ultima mea rugă
iubitul meu cu păr albit de vamă
- vreau cântecul din ele să erupă
cu ajutorul mâinii dumitale
care mi-a mângâiat atâta vreme
sânii majori și gravi cu sfârcuri cafenii -
și după ce-am să plec să-ndrepți spinarea
căci voi pluti ca lebăda sub brazdă
eu asasina fericirii tale
provocatoarea dulce de năpastă)
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie matinal
se ridică de pe lume ceața
încet se zăresc toate lucrurile neobservate
tăcerea cu zorzoanele ei se aude strident
îmi pune astupușuri de octombrie
în depărtări
o cucuvea de mașină ronțăie iarba stricând absurdul dimineții
zgomotele ies pe ușă în turmă
să nu mai spui că ești singur
sângele precis începe să-ți scrie faptele cu ochii închiși
te mână și te tachinează zîmbește iubește trăiește
cu niște ciocănele de pian îți bate în inimă întâmplarea
năluci umbrele răzlețite pier după bumbi de lumină parcă soarele iese la stropit
îmi decupez gândurile și le lipesc pe mobila veche
fiecare abțibild îmi amintește de tine
abia acum zâmbetul îmi ridică la colțuri buzele
deși afară este confuz cu tine tot ce e întors primește chip de iubire
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul ticăie albind
În căsuța-mbătrânită
Ceasul este obosit,
Ticăie din oră în oră
Cu glas moale, răgușit.
La fereastră umblă umbra
Unei stafii de cucută,
Are pașii de argilă,
Cucuveaua este mută.
Ochii tulburi privesc hăul,
În dureri încep să tune,
Lumânarea e aprinsă,
Flacăra-i se descompune.
Ritmul vieții ține calea
Cu-nțelesul ei pe loc,
De sub cruce sare tata
Să mă prindă de mijloc.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bacovia viscolul și eu
Te uită cum ninge Bacovia
din carte aruncă tot jarul
și dacă se-aprinde vreo stea
de ciudă să-ți sară muștarul
Și mână și iarna spre sobă
copacii să-ți bată în geam
să dea cea din urmă probă
și iar să tragă ziua în ham
Ascultă toți lupii cum urlă
și lumea în versuri dispare
dar cucuveaua ucisă în turlă
se-aude în moarte mai tare
Iată căldură mă ține în ger
de dragoste iarăși m-aprind
te uită cum ninge Bacovia
să scrie din moarte un rând
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (19 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adun în mine...
Adun în mine ani cu hărnicie
din frunzele copacilor nemuritori,
să îi sădesc în vițele de vie
când toamna-n brume cade peste flori.
Nu mă opresc din mersul meu prin lume,
neobosit colind peste iubiri și dor,
mă folosesc de haruri fără nume
când trec grăbit și le culeg din zbor.
Popasuri lungi prin suflete rănite
mai fac și le alint lăsându-le în dar
licori curgând din marile ispite
păstrate-n amfore vrăjite de stejar.
Nu mă opresc prin casele blamate,
plătind amoruri false, date la oca,
nici nu adun cuvintele furate
strigate noapte-n cântecul de cucuvea.
Sunt doar un simplu trecător prin lume,
Trudind din greu ca să îmi fac un rost,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În parcul cu castani
Lampadarele-s aprinse-n parcul nostru cu castani ;
Pică frunze sinucise, fete plimbă curtezani.
Sus pe cer luna obtuză se zgâiește indiscret
La doi tineri în sinteză de iubire-ntr-un boschet.
Doar o cucuvea bătrână stă pe rolul de chibiț;
Amatoare de can-can-uri, face poze fără bliț
Și cobește... Nu de alta, să nu fie cu păcat,
Dar boscheții mai visează câte-un bebe supărat...
Pe-o alee, la chitară, cânt-un june fericit
Că și-a-mbrățișat iubita, dar deja a răgușit ;
Pripășit și el prin preajmă, latr-un câine-nfometat -
De o vreme doar răbdatul prelungit l-a săturat.
Filantropii nu-l mai cheamă, nu-i aruncă vreun covrig ;
I s-a-nfierbântat stomacul, pe când pielea-i zace-n frig.
Sun-un orologiu ora când stafiile se bat ;
La statuia cu arcașul stau o clipă-ngândurat:
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cucuvele și iubire, adresa este: