cuvinte şi dicţionare

Japonia minus broaşte

Pentru Guy de la Valdène

Răsfoiesc la întâmplare
dicţionarul englez-japonez
şi nu văd cuvântul broască.
Nu există.
Asta înseamnă că Japonia nu are broaşte?

poezie clasică de Richard Brautigan (4 iunie 1976), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Se-aşterne praful
pe cuvintele noastre de dragoste.
Ai putea scrie pe ele
cu degetul
"Te iubesc".
Păianjenul harnic
le îmbracă-n veşmânt de mătase
ca şi cum ar coperta
un dicţionar de arhaisme.

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constantin Noica

O seamă de cuvinte 'ncrucişate
c-un tâlc ce suie tainic din străfund
şi gânduri în balanţă răsturnate
ca aur de nisip pe-un val la prund

din Kant şi din bătrânul Anton Pann
adâncul vorbelor l-ai despicat în taină
- un matematic Baltasar Gracian -
tu gândul îl desbraci de-a vorbei haină

însingurat pe-a veacului alee
la ceas secret de brumă şi cleştar
c-un toc muiat în trudă şi-n idee
clădeşti al sufletului dicţionar.

poezie celebră de Ştefan Baciu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud un strigăt

de ajutor nu apăs clanţa tare
să salvez cuvântul aruncat
pe foaie nu aveau colaci
de salvare ţâşnesc dicţionarele
se înmulţesc naufragiatele vorbe
neşlefuite de poetul leneş ziua
pe umeri cad versurile grele
aud încă strigătele cuvintelor
refuz să le salvez şi mâna lasă
uşor clanţa şi apucă strâns tocul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Mă îmbrac mereu în
culoarea toamnei
şi, culmea, mă prefac, tot mereu,
că iubesc primăvara.

Nu ştiu de ce simt
că trăiesc un timp
străin şi încerc zadarnic
să-l schimb pe sentimente,
pe frunze moarte
sau pe mîngîieri
uitate...

Culorile mă atrag, viclene,
şi tot ele mi se oferă,
gratuite,
în cuvinte,
în şoapte,
în abecedare ale uitării...

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Butnariu
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar cuvinte

Se frâng dicţionare în mine,
Cuvântu-n deşert a căzut,
Un gest de iubire se stinge,
O umbră-n privire şi-atât.

Vocale, consoane aleargă
În zbucium haotic dansâd,
Cuvântul se-ntoarce-n tăcere
Ferestre se-chid scârtâind.

Şi totul devine întuneric
În suflet apare-un mormânt.
Dar eu te aştept Înviere
Te-aştept răbdator şi sperând.

poezie de Victor Rechiţian (31 august 2019)
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cuvintele înseamnă
altceva
la poeţi
decât o spun dicţionarele.

Pentru ei,
sunt timp vechi
şi nenumit.

Gândindu-mă câteodată,
de-abia reuşesc să învăţ
o adresă
în doi ani.

Altădată,
ştiu câţi kilometri are o noapte
şi ce parte
din nisipurile unei mări
intră în ea.

poezie de Constantin Dracsin din Poezii şi desene (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecător

Murim încet în fiecare clipă,
Cuvintele sunt studiu de-nceput,
Noi căutăm indiciu cu o lupă,
Un car cu fân în care ne-am născut.

Murim încet în fiecare oră,
O altă eră intră-n infinit,
Cu paşi grăbiţi spre galaxia soră...
Avem o roată, reinventăm un mit.

Murim încet în fiecare zi
Şi nu ne doare dacă tera-i rece,
Ne întrebăm "a fi sau a nu fi"
Şi peste toate cele timpul trece...

Murind... renaştem la-ntâmplare?
Nu. La început am fost cuvânt.
De când am devenit calculatoare
A dispărut din dex cuvântul sfânt.

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrează-mi locul

ne-am întâlnit undeva la început de drum, eu cuvânt, tu carte deschisă
şi ne-am trezit într-o poveste ce se scrie zi cu zi cu noi volume
şi cuvinte noi, adăugite, cu jarul verilor arzând mocnit
căci ai greşit şi am greşit dar împreună suntem râul ce către mare a pornit

poate că depărtarea doare, poate că lipsa lasă locul rece
şi nopţile de iarnă-s tot mai lungi
nu alerga, nu încerca să mă ajungi
căci printre rânduri ţi-am lăsat firimituri să mă găseşti

cuvântul moare-încet când şi dicţionarele cad în uitare
nimeni nu îl mai ţine-în braţe să-l descânte
o carte rătăcită-n bibliotecă aşteaptă
cuvântul ce-o deschide, ce-o şopteşte

păstrează-mi locul eu te-aştept să-mi vii...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu vă temeţi de îmbrăţişări

cuvintele arestate aşteaptă iertarea între gratii de uitare
sunt cuvinte ce trebuiau să dispară din lume
şi dicţionarele sunt pline de carii
printre care se plimbă torţionarii de cuvinte

să nu vă temeţi de îmbrăţişări
chiar dacă sunt urmărite, puteţi să le îmbrăţişaţi
să le ascundeţi sub limbă ca pe sfânta împărtăşanie
sau să le strângeţi la piept încălzindu-le tremurul

lumea s-a umplut de cuvinte violate ce se strecoară pe lângă pereţi
prostia umblă ţanţoşă învârtoşându-şi neghiobia
şi scuipându-şi odraslele aurite de deochi
şi e greu de crezut, dar rostirea e pusă la stâlpul infamiei

îmbrăţişaţi cuvintele, iubiţi-le şi ocrotiţi-le pentru că...
la început a fost cuvântul
şi abia apoi... omul

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!