Poezii despre cuvinte și greșeli
poezii despre cuvinte și greșeli.

Greșeli de exprimare
Îmi plac greșelile de exprimare
Din cuvintele fiicei mele,
Atunci când spune:
Vânzătoreasă,
Și nu vânzătoare,
Circhist,
Și nu circar.
Îmi place când nu pronunță litere.
Și-mi fac probleme:
Corectându-i greșelile
Îi răpesc copilăria.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de sfârșit
Poate greșesc: dar steaua tot roșie-a rămas.
Poate greșesc: dar fluviul e-același ca-nainte.
Poate greșesc: dar munții își au și ei un glas.
Poate greșesc: dar câmpul și el are cuvinte.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Frica de cuvânt
Să nu-ți fie fri
De cel care stri,
Ci de cel ce ta
Și face drepta.
Să nu-ți fie tea
De cel ce cutea,
Când greșești, în fa
Critică să-ți fa.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certitudine
Am iubit atâtea bucurii,
Atâtea dureri am iubit...
Ca acum să mă-ntreb:
Unde-am greșit?
Am iubit câteodată mâini,
Alteori ochi am iubit ;
Uneori am iubit doar cuvinte
... Atunci am greșit
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ispita lucidității
toate cuvintele îmi par lucide
sterile strădanii să Îi văd fața
Cel Fără Chip
un cerc de lumină
deasupra lumii
în zadar trase afară din inimă
în miniatură
greșelile
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul ce mă doare
Cuvântul ce mă doare atât de mult
Este, de fapt, greșeala mea...
Dacă n-am vrut să Îl ascult
Mai pot spera iertarea Sa?
Din lanul Său de grâne coapte
Eu am crescut pe lângă drum
Și am rodit în spic păcate
Cine mă va culege acum?
Măcar dacă aș fi fost o floare
De mac, când împleteau coroană
De spice, pentru a mea culoare,
Stăteam și eu la vreo icoană...
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie
Noaptea mi-e sfetnic bun
și stelele mă inspiră
Și totuși nu știu cum și nici de ce,
cuvintele expiră.
Gândesc că sunt fericit
dar sunt nehotărât.
Inimă de granit
spune-mi unde-am greșit
și când te-ai împietrit?
Dacă, noaptea iubind
Nu mai vrei răsărit,
fii, tu, far luminând!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!


Scoica
Scrii cu degetul pe nisip cuvinte vechi, demodate.
Vântul spulberă greșelile tristul tablou al expresiilor.
Scoți apă cu o scoică, pentru că dorești să golești marea.
Vântul, mereu împotriva ta cad picături sărate.
Elementele se luptă alături: apa, aerul, focul.
Pământul pe toate le susține.
Scoica arde la soare.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!



Evadarea din grai
Se coc atâtea roade pe pământ,
De la o stea atât de-ndepărtată,
Încât voi spune ca un jurământ
Că depărtarea pare vinovată.
A pus-o Dumnezeu în locul său,
Chiar după evadarea celor doi,
Lăsând-o celui lung și celui rău,
Și coborând să caute la noi.
Răsar atâtea graiuri pe pământ,
Din rădăcina unui rai greșit,
Din care Dumnezeu, numit Cuvânt,
Fără prea multe vorbe, a fugit.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diluare sentimentală
Țin în mână imaginea ta zgâriată
ca pupitrele vechi de la școală
adun de pe jos amintirile parcurse
îmi diluez adrenalina în remarci spirituale
stăpânesc arta de a vorbi singur
cuvintele ies
în căutarea de mame adoptive
cu sânii mari să le alăpteze
cad pe foaia mototolită
inducând efect de metadonă
ca sexul pe mormintele
porțelanurilor desperecheate în urma
rețetelor greșit prescrise în iubire
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și greșeli, adresa este:
