Poezii despre cuvinte și intimitate
poezii despre cuvinte și intimitate.
Orgoliu
Dă-mi mâna
Fă-mi loc
să te îndrum și
să te însoțesc
dincolo de patima poeziei.
Lasă-i pe ceilalți să se bucure
în intimitate
de cuvinte emoționante
și de plăcerea irosirii dragostei.
Pentru mine
E suficient să-mi dai mâna ta.
poezie celebră de Maya Angelou, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucruri ascunse
De stăm să medităm în treacăt,
Omul ascunde multe sub un lacăt,
O siguranță vrea să aibă-n minte,
Deși nimic nu duce în morminte.
Imaginea-i impune o prestanță,
În jurul lui observă ignoranță,
Intimitatea nu-i stă în cuvinte,
Romantic este, dar nu se dezminte.
Misterul conștiinței stă pitit în gând,
Posesiv, discerne ca omul flămând,
Iar gura poate încuia cu cheia,
Până rezolvarea aprinde scânteia.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-a atins
nu te-a atins nicio ispită,
pe trepte ai coborât singur,
respirația a rămas întreagă,
supraviețuind impulsului ce se plimba ondulat
pe-un portativ de frunze.
dacă aș reuși să nuanțez curba aceea netedă
s-ar clătina poate cuvântul inventat pe loc
și luna n-ar privi pe același geam
în aceeași cameră intimitatea colii albe crucificată-n cuvinte.
după încăierări cu lucrurile și umbrele lor
până și banalitatea nimicului
prin aerul făcut bucăți
are ceva acolo ce-mi arată
că ochii nu pot să moară iubind.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul cuvânt al unui condamnat
am ochii unui animal hăituit
nu știu cum să vă spun dar azi
am ucis în numele Tatălui
al Fiului și al Omului din mine
am degetele pătate și
trăiesc într-un anotimp pervers
rostuiesc cuvinte nerostite
și-mi caut vina
în tăcerea unei lacrimi
fără identitate
ucisă
în favoarea unei iubiri
pe care
am scrijelit ultima dorință
mai e puțin și se termină ziua
undeva între două spații
mă așteaptă Ea
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii mei
erau lipiți de ea și treceau
prin rochia albă semitransparentă
în încercarea lor îndrăzneață
să vadă ce era dedesubt
curios eram și eu nu aveam nevoie
de cuvinte strigate să salveze
intimitatea de care mă ating
căutam perfecțiunea femeii
puteam să mă agăț pentru a scăpa
de liniștea unde se stinge încet
singurătatea mea de muritor
cu ochii mei doream să fac versuri
și să folosesc degetele pentru plâns
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul concert
Ce-aș mai putea spune despre mine,
sau despre camera în care
un mare singuratic
încearcă cu singura-i baghetă
să pună la punct
lirismul creației simfonice?...
Toate tomurile universale
de diverse construcții
în rimele și ritmurile muzicale
dialoghează într-un monolog
de excepție.
Toate cuvintele contabilizate
pe o simplă hârtie
sunt încrustate năvalnic
cu intimitatea amurgului
sau cu nașterea liniștitoare
a viitorului.
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În trecere
În casa văduvei nimeni, niciodată,
n-a sărbătorit o aniversare.
În intimitatea camerei mele
n-aș fi recunoscut că-mi păsa
de faptul că prietenii mei organizau petreceri.
Dar înainte de părăsi orașul pentru a merge la școală
mi-am celebrat ziua de naștere cu mult fum
luase foc biroul pentru evidența populației
din clădirea primăriei.
Fără un raport de recensământ
care înregistra un băiat alb de cinci ani
la adresa mamei mele
din blocul de pe Green Street, în Worcester,
nu aș avea nicio dovadă documentară
că exist.
Tu ești prima persoană,
draga mea, care mă hărțuiește
[...] Citește tot
poezie de Stanley Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere
S-au prins cuvintele, semințe de înfloriri,
de catapeteasma inimii.
Au izbucnit în altarul timpului cu înflorirea rugăciunii,
alchimist pentru bobocii tăcuți ai palmelor universului.
S-au înlănțuit ca prinse în horă.
Zglobii se avântă în față și în spate,
dincolo de chipul dimineții, solie luminii, aprinzănd farul gândurilor.
E un sărut lipit de cerul clipelor,
cu dor de sfințenia vieții.
Din ele se întrupează culoarea amintirii,
din ele se nasc bănuielile de creștere
pentru spicele înscăunate de cinstea virtuților.
Au răsărit cuvintele, fluturi, de pipăit sufletul iubirii.
Miros a mosc și a scorțișoară, a casă de trecut pragul cu talpile goale
pentru împărtășirea din intimitatea aerului.
S-au aprins fețele lor visătoare,
s-au învăluit de ghicitorile purpurii ale rătăcirii prin sine,
în căutarea locului de ascultat pulsul vremii.
Își schimbă vestimentația, se gătesc de primenirea anilor
cu îndreptări de secunde pe axa conectării la izvor.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Dragomir (27 septembrie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunul și soldatul
Nebunul își spală zilnic cămașa de forță
cu periuța de dinți din dotare
precum răcanul buda
sub privirile gingașe ale superiorilor
ambii siliți de insomnie
nebunul este surghiunit într-o coajă de vis
metalică și plină cu ținte de aur
halește în neștire pilitură de nervi oxidați
într-o totală euforie
i-au explodat gingiile
au dat buzna iarăși dinții de lapte
își pensează barba c-un clește steril
de teamă să nu-și infecteze fanteziile
soldatul e un sâmbure de piersică
sub talpa generalului
sufletu-i asemenea unei proteze de porțelan
clămpănene sub jetul înjurăturilor
caporalul îl lovește cu bombeul peste meclă
[...] Citește tot
poezie de Lucian Alecsa din Nord. Antologia poeților botoșăneni de azi (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunul și soldatul
Nebunul își spală zilnic cămașa de forță
cu periuța de dinți din dotare
precum răcanul buda
sub privirile gigașe ale superiorilor
ambii siliți de insomnie
nebunul este surghiunit într-o coajă de vis
metalică și plină de ținte de aur
halește în neștire pilitură de nervi oxidați
într-o totală euforie
i-au explodat gingiile
au dat buzna iarăși dinții de lapte
își pansează barba c-un clește steril
de teamă să nu-și infecteze fanteziile
soldatul e un sâmbure de piersică
sub talpa generalului
sufletu-i asemenea unei proteze de poțelan
clămpăne sub jetul înjurăturilor
caporalul îl lovește cu bombeul peste meclă
[...] Citește tot
poezie de Lucian Alecsa din Nord (4 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și intimitate, adresa este: