cuvinte şi lectură

Gogyohka

citeşte poeziile din caiet
rupe foile, rând cu rând
taie sforile cuvântului
şi arde tot
apoi cenuşa dă-o vântului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu un cuvânt

"A fost atâta chiu şi cânt,
Cum nu s-a pomenit cuvânt",
Dar câţi martiri pentr-un cuvânt?
Ce guri ar mai fi mute?
Au cuvintele şi umbre.
Cuvântul – fruct oprit.
Cuvinte – păsări trecătoare.
Cuvântul e ca orbul, nu ştie unde nimereşte.
Un pumn de aur în cuvânt.
I-a fost dat cuvântului să fie scris.
De cuvinte nu te speli.
Există cuvinte ca nodul gordian.
Bate cuvântul în piuă, tot degeaba.
Cuvântul deschide, cuvântul închide.
Cad fără şir cuvinte, necunoscute, omeneşti.
Cuvântul nu simte nici durere, nici milă.
Cuvântul se citeşte lângă lampa amintirilor.
A bon entendeur, salut!

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele - mugurii gândului (sonet plăsmuirii cuvântului)

Citeşte, frate, să te înţelepţeşti,
Orice simţi că îţi atrage privirea!
Neîncetat să îţi cultivi menirea,
Cât o sămânţă de creaţie eşti.

Pe culme priveşte nemărginirea
Vieţii, ce duce pe cărări îngereşti,
Un ideal visat, în el să zideşti
Altar de stih, ca să-ţi sfinţească firea!

De condei magic să te îndrăgosteşti
Şi să te cunune Dumnezeirea
Cu muza artei în plaiuri româneşti.

Pe cununi de lauri a fi citirea,
Ca un pom din Eden să înmugureşti
Şi în rodul de gând să-ţi laşi jertfirea.

sonet de Maria Filipoiu (15 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amin

Totdeauna, pentru mine,
De grijă,
Ai răspuns primit,
Am întrebare la timp,
La tine,
La... de doamne.

(Citiţi poezia începând cu ultimul cuvânt şi terminând cu primul!)

poezie de Marius Robu (10 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisori

Iţi scriu şi acum scrisori imaginare
Căutând orbit lumini de felinare
Să văd măcar,
Am obosit s-aud doar sunet de cicoare.
Îmi pipai scrisul încet, nesigur
Citesc cu mâna şi mă-nfrigur
Pierdut, absent.
Nebun, desigur.
Citesc din nou acum văzând
Fiori mă trec, un negru gând
Sunt pete doar.
Niciun cuvânt.

poezie de Ana Nistor (noiembrie 2011)
Adăugat de Ana Nistor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe un inel

Am scris-o mic, ai s-o citeşti cu greu,
Pune-l în deget, scoateţi-l mereu.

Nemaiputând să ţi-l sărut, eu faur,
Surâd în stihul ce ţi-l scriu pe aur.

Am vrut să nu fiu eu de vină,
Dar am avut numai atâta rădăcină.

Cât a rodit o rodie, şi-atât,
Citeşte, citeşte când ţi-o fi urât.

Trei cuvinte, viaţa întreagă.
Două puncte, îmi eşti dragă.

Inelul strecurat pe deşti
Sărută-l când ţi-l scoţi şi când priveşti.

poezie clasică de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea ...

este ca o floare,
ce o ţin
în mână, acum,
în aroma de cerneală,
sunt pe drumul
cel mai bun...
tot citesc
şi recitesc
sentimente
mult iubite
savurând
întreg volumul
putând picta
alte cuvinte.

poezie de Andrei Ilie Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor mei

De aş face cum fac unii,
Să mă pun cu toţi nebunii,
Timp n-aş mai avea să scriu,
Să citesc, să ştiu ce ştiu.

Critici, voi, cu minţi neroade,
Fără flori şi fără roade,
Foarte greu găsiţi cuvântul,
Căci în cap vă bate vântul.

pamflet de George Budoi din Critică şi critici (9 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când am

Din când în când am idei fericite,
Idei devenite brusc fericite – laolaltă cu alte idei
Şi cuvinte printre care ele se mişcă liber, natural...

După ce scriu, citesc...
Ce m-a făcut să scriu asta?
Pe unde-am umblat pentru a afla asemenea lucruri?
De unde mi-a venit? E mai frumos decâ aş fi putut spune eu...
Am fost în lume, cel mai adesea, condeiul şi călimara
Cu care cineva a scris coerent literele pe care le-am înşirat aici?

poezie clasică de Fernando Pessoa din volumul de versuri Poeziile lui Álvaro de Campos (1934), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre poezie

Poezia vine-în valuri.
Nu vine toată odată.
E ca apa între maluri
Când vine învolburată.

Precum apa în cascadă,
Cuvintele te inundă.
Pe hârtie-încep să cadă
Şi-n poezie abundă.

În cădere dau lumină
Celui care le citeşte.
Îi face viaţa senină,
Inima îi răcoreşte.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!