Poezii despre cuvinte și metafore
poezii despre cuvinte și metafore.
Plâng cuvinte
Scriind hiperbole
Am ucis metafore
Dar am născut rime.
Vreau să mai ucid
Dar nu pot
Și de neputință
Plâng simple cuvinte.
poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Forța cuvântului
Dacă vrei să schimbi lumea,
Schimb-o cu forța cuvintelor,
Cu metafora bazată pe profunzimea trăită în interiorul tău
Care naște conceptul poetic unirea sufletească cu forța cuvântului.
poezie de Camelia Oprița din WordPress, Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind poetic
Pentru oricine daruri mai așteaptă
Port slova cea mai caldă și mai dreaptă!
Voi colinda mereu cu bucurie, tot omul bun
Care mai vrea să știe ce e metafora fierbinte
Din slova dor, din dalbele cuvinte!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metafore captive
Metafore captive în miezul poeziei ard
Sângele trufaș străluce azi în herald
Cuvintele de doruri pline se desfac
În visele aprinse în fastuosul Înalt!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt versul
eu sunt versul, poezia
care trece pe alei
uneori sunt frenezia
cu miros de flori de tei
sunt fir de melancolie
care plânge pe cărări
alteori o fantezie
cerșind nopțile de ieri
sunt un gând, poate grăunte
din eternul univers
metaforă în cuvinte...
eu sunt doar atât: un vers
poezie de Liliana Ghiță Boian din Arome dintr-o lume uitată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hei anilor
Hei anilor! ce aveți cu mine?
Și unde oare... vă grăbiți?
Nu am nici aur, nici rubine,
Dar am ceva, ce voi nu știți.
Am ochii... raze de lumină,
Suflet curat și iubitor,
Nu caut nimănui... pricină,
Eu sunt ca apa... de izvor.
Pun în cuvinte flori și stele,
Parfum de crin și busuioc,
Metafore cât mai rebele,
Inteligență și noroc.
Hei anilor! cine vă cheamă?
Unde fugiți... neștiutori?
De cine vă mai este teamă?
Sunteți doar simpli muritori.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aplauze, confirmări și indiferența vibratoarelor
Ea mi-a spus că urina mea verzuie e ceva dezgustător de vulgar
Crede că menționarea acestui cuvânt înseamnă lipsă de bun simț
Dar eu îl folosisem doar ca pe o metaforă
Pentru a descrie cum stau anumite lucruri adică felul în care
Un om își pierde vremea pompând în el suplimente alimentare
De la pastile Vitamina A la capsule de Zinc
Deși nimic nu-i mai sănătos pentru trup decât ceea ce mintea lui
Absoarbe de la dieta de zi cu zi a cuvintelor Domnului...
De'aia eu nu scriu pentru aplauze
Oricum devin mai puternic cu fiecare confirmare pe care-o primesc
Când doi sau mai mulți dintre noi se grupează și cad de acord.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de fluturi
Fluturii trăiesc puțin,
Doar o dragoste, un chin,
Doar o floare, doar un vânt,
Poate veșnic... în cuvânt
Vin și pleacă, prin iubiri,
Sunt culori, închipuiri,
Aripi ce plutesc ușor
Prin furtuni de vis, de dor
Sunt metafore ce tac,
Amintiri care ne plac,
O emoție în zbor,
Ce păcat că și ei mor...
Fluturii... se nasc în noi,
Când iubim frumos, în doi,
Fluturi nu-s doar pe pământ,
Ei... iubirea noastră sunt
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Poetul
este conjugarea
verbului "a cânta"
la trecut
prezent
și viitor
este o reflecție metaforică
venită din peștera sufletului
izvorul cuvintelor
decantate în rime
și-n așternuturi albe
pentru încântarea
inimilor devoratoare
de frumos.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești destinul meu
Tu ești destinul meu
cadența morții zăbovind în uman
universul
petcetluind și conjugând distanțe
tiparul meu de om nu crede în destinul cuvintelor
tu ești îngerul care încă știe să asculte
sunt atâtea rime și metafore trăite cu tine
mi-a fost îndeajuns
n-am mai deshis vreo carte
scriu cu degetul pe goliciunea ta încovoiată
uniți și goi printre candele
așteptăm liniștea ca un plăpând deșert
să ne înghită precum râul de sânge
a înghițit toate crucile
acestei lumi
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Necunoscut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și metafore, adresa este: