Poezii despre cuvinte și oratorie
poezii despre cuvinte și oratorie.
Retorică
De ce căutăm în cuvinte alinarea,
Oare nu sunt ele,
Cele
Ce ne aduc amăgirea?
De ce căutăm în alții iubirea,
Pe când de cea dinăuntru
Din noi, n-avem știrea
Că există?
Și cum de întoarcem privirea,
De la adevărul,
Ce ne salvează firea,
De-l cercetăm în noi în adânc,
Care-i sfânt,
Și ne aduce astfel menirea,
În Univers
și pe Pământ?
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir
Am febră, iubito, mă tem c-am să mor
Și cine-ți va spune poveștile seara
Și cine șopti-ți-va cuvinte de dor
În patul cel moale și iarna și vara?
Am febră, iubito, mă tem că mă duc,
Și cine-o să-ți mângâie părul și sânii
Și cine-o să-ți pupe curbatul năsuc
La care mă-nchin ca la idoli păgânii?
Am febră, iubito, mă tem că dispar
Și cine-o să-ți bucure serile ochii
Și cine-o să geamă, rupându-ți, barbar,
Cu sete, și ultimii nasturi la rochii?
Am febră, iubito, dispar în neant
Și știu că-i retorică fraza cu cine,
Că nu-ți va fi greu să-ți găsești un amant
Să-ți stea la picioare mai mult decât mine.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere ( extrase)
Păstrează tăcerea,
Numai Mâinile Domnului
Îți pot ridica
Greutățile de pe inimă.
Am făcut un jurământ al tăcerii
Și limba mea este legată,
Și, totuși, eu sunt cel care,
Fără cuvinte, vorbește
În seara asta.
Cuvintele trebuie eliminate.
Numai atunci poți fi tăcere.
Inima Mea își duce degetul
La buze pentru a spune:
Păstrează tăcerea,
Acesta nu este un timp pentru a vorbi,
Acesta nu este un timp pentru a plânge.
Tăcerea este un ocean.
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești zâna mea
Ești zâna mea, dulce ispită,
Mătasea trupului din stele,
Speranța blândă și-mplinită,
Prințesa lacrimilor mele.
Ai apărut dinspre uitare,
Din valuri plânse-n răsărit,
Retorică și-ntrebătoare,
Caldă... ca un cuvânt șoptit.
Învață-mă să zbor cu tine
Cuprins de vraja unui dor,
Alintă-mă cu-n mărăcine
Și-ntinde-mă... lângă izvor.
Tu vii cu visele-nspre vale,
Rătăcitoare-nspre destin,
Când inorogi îți ies în cale
Din matca timpului... puțin.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cassius Hueffer
Mi-au dăltuit în piatra funerară cuvintele:
"Viața lui a fost blândă, elementele care îl alcătuiau astfel amestecate
Încât natura putea, mândră, declara întregii lumi:
Acesta a fost un om."
Acei care mă cunoșteau, zâmbeau
În timp ce citeau această retorică goală.
Epitaful meu ar fi trebuit să fie
" Viața nu a fost blândă cu el,
Elementele care îl compuneau erau astfel amestecate
Încât viața lui a fost o luptă
În care el a fost cel măcelărit".
Cât am trăit, nu m-am putut împăca niciodată cu vorbele mincinoase,
Iar acum, mort, trebuie să mă supun unui epitaf
Engravat în piatră de un tâmpit.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc pe o scenă ipotetică
Mă presupun pe toate scenele
un actor răzvrătit
ce nu-și înțelege rolul
și-l joacă cum vrea.
Cuvintele și le așază-n palme
și face din ele copii,
nume care se nasc mai târziu
cu trupul pe soclurile orașului.
Am gândit în scoica lumii
fereastra dinspre răsăritul din ape
și încă mai aștept la țărm
căderea cerului peste orașul de aur.
Nu năzuiesc la mai mult decât pot
și nici nu mă întreba cât
într-o limbă neștiută de alții
cu consoanele strident legate.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șeful ăsta, om ciudat
Ca-ntr-o veche poezie
Vorbele, cuvintele
Să știți că Arvinte le
Și re-scrie și pre-scrie
pentru șeful. Să se ducă
La ședință, una mică
Unde capul de somn pică
Făcând,, poc" precum o nucă:
- Șefule, te știu abil
Vezi că vine și ministru'
Dar să taci fiindcă sinistru'
E din fire cam labil.
Nu te vânzolești în treabă
Nu te-așezi în primul rând
Dacă-njuri, înjuri în gând,
taci. Numai dacă te-ntreabă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba Română
Nu-mi place să vorbesc în limbi străine
Eu sunt un vultur, nu sunt papagal
Privighetoarea cântă pentru sine
Un singur cântec, dar e magistral.
De ce-aș vorbi engleză sau germană
Sau graiul rus, francez sau spaniol?
Când limba mea-i balsam de pus pe rană
Izvor de apă vie, nu nămol.
În limba asta mă simt cel mai bine
Ea varsă raze de argint în jur.
Mai dulce e ca mierea de albine
Limba Română, templu de azur.
Ea s-a născut și a-nflorit sub mâna
Lui Dumnezeu în 2.000 de ani.
Regină între graiuri e româna
N-o poate nimeni cumpăra cu bani.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (9 februarie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Prințesa din castel
Mă prosternez în fața poeziei,
Că nu-s din firea mea infatuat,
Și-aș vrea să-mi dau măsura măiestriei
Făcând un mic poem mai rafinat.
Să cânt în el iubirea-adevărată,
Cu patimă și multă elocință,
Iar mintea mea să fie inspirată,
Atât cât este-n viață cu putință.
Căci dragostea nu e o bagatelă
Acesta e un fapt indubitabil,
Ci o prințesă dintr-o citadelă
Ce se predă unui bărbat capabil.
Și poate o să credeți că-s patetic,
Că am o paradigmă învechită
Ori că demersul meu e pur estetic,
Însă eu știu ce înseamnă o iubită.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (4 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre ape și păcate
ora curge în etape
gânduri azi se frâng pe ape
toată omenirea doarme
eu aștept să ard pe rug
rug creat de astă lume
din surcele și minciuni
peste mine plâng tăcerile aldine
un cuvânt mai trece, oare
offf, se pierde iară în retorica întrebare
despre lume, despre care
se așterne în splendoarea unei fraze risipite
printre trecătoare raze
noaptea mă preling prin stele
scriu pe coaja asta ruptă
din copacul de pe munte
scriu cu sufletul, cu lacrimi
degetele toate le-am uitat
în desaga de la spate
sunt ciobanul din cetate
ce mioarele își mână
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și oratorie, adresa este: