cuvinte şi recoltă

Era un culegător

de ştiri în cel mai propriu
înţeles al cuvântului
pentru că-şi strângea recolta
şi din piatră seacă: ciulea atent
urechile
la informaţiile răsărite ici-colo
nu-i pasă în cine loveşte sau ce
interese
periclitează ştirile adevărate
pentru a strânge informaţiile
nu mai ţinea cont de etică
şi metafizicianul sau moralistul
n-ar fi acceptat niciodată
aceste metode respingătoare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă limbii române

Alcatuire de cuvinte romanesti

Iti vad prin veacuri inedita bogatie...

Intinerind, pe zi ce-mbatranesti,

O, grai din viitor, marire tie!

Din aurora, magic te-aratai...

Ai preschimbat bordeiele-n palate.

Te vad cum gloriosul drum ti-l tai

In falduri de sonoritati catifelate.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi, în urma voastră poate, marea să răsune

Lăsaţi, în urma voastră poate, marea să răsune;
Lăsaţi câteva cuvinte să răsune
dincolo de orice spaţiu mâlit sau ruginit.
Pot fi alifii de la Avicenna,
păduri de îmbrăţişări,
recolte, roiuri,
umede implicări.
Sau, poate, ceva ce a mai fost.
Se ridică. Se îmbracă. Pleacă.
Iarba creşte înaltă iarăşi.
La pasul lui toate par să regăsească
înlăuntrul lor o anumită formă de linişte.
Nu poate fi o distanţă foarte mare –
se gândeşte el.

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lebedei

Sunt ecoul ideii emise cândva...
În armonie precede cuvântul creaţiei,
Taina ei învinge orice formă de înţelegere a mea.
Din ţărână fost-am crescut, modelat
Pe calapodul ideii divine - sunt cântec unic!
Azi încă simt urmele degetelor pe trup,
Simt mâna arhitectului cum a modelat lutul
În care a fost însămânţat sufletul meu;
Şi cât de frumoasă a fost melodia naşterii mele!
Încă se aude ecoul ei...

Azi am simţit uitarea.
Uitarea mă împinge mereu înainte...
Chiar ea să fie marea trădare din mine?
Acum am înţeles, e mult mai clar:
Uităm că suntem muritori şi pierdem prezentul.
Şi iară simt acea mână peste trupul meu mereu grăbit
În traversarea-i către ceva necunoscut.
Dar dacă azi mâna a venit să culeagă recolta?
Vai ce păcat că învăţ să cânt ca o lebădă,

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călimara

Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint
Cu două guri întunecate, ca două porţi de labirint,
Prin care gândurile mele s-or afunda neştiutoare
Şi-adesea n-or găsi ieşire din bezna umedă, la soare.
Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis,
Scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis,
Va încerca, zadarnic poate, s-adune înşirată-n salbe
Recolta de mărgăritare a viitoarelor nopţi albe.
În călimara asta nouă roiesc ca fluturii imagini
Ce vor cădea cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini,
Închipuiri neplăsmuite şi gânduri negândite încă
Pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă,
Cuvinte şterse peste-o clipă, fantome de idei defuncte,
O ploaie miniaturală de-accente, virgule şi puncte -
Şi-acele negre arabescuri pe care-o vagă fantezie
Sau numai mâna mea distrată le zugrăveşte pe hârtie.
În ea, tăcute şi smerite stau viitoarele regrete,
Alături de bilanţul zilei şi de adresa unei fete;
Scrisoarea de condoleanţe pe care, poate, o voi scrie
Unui amic în doliu după vreo rudă care-i încă vie;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă ardeleană

ne-a-nflorit toamna
cu zâmbetul său
plin de roade
şi ea însăşi plină
de cuvinte bogate
din
Bogata de Jos
sat
din inima Ardealului

pe fiecare
ne ating petalele
florilor de toamnă
iluminându-ne
şi mersul şi privirea
cum luceafărul ne mângâie cu razele sale

toamna
cu ochii căprui
pe fiecare ne farmecă

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 septembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avânt determinant

mă avânt spre cer precum un curcubeu
culori aprinse descriu un tablou magic
gânduri nesfârşite se dezvoltă în creerul meu
accesează universul cu freamăt nostalgic

valori sentimentale crează vastă boltă
sub care seninul prinde mereu contur
toamna mi-a pregătit o bogată recoltă
cu trăiri spectaculoase de trubadur

mi-am decorat fiinţa cu franjuri de lumină
simt trecerea timpului ca un cântec superb
o sumă de vibraţii concentrez în albumină
anticipând succesul prin cuvânt şi verb

mă simt o floare rară cu polen în stamină
doar raze mă mângâie timpul meu nu-i acerb

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocare

îngerii nu merg cu trenul
nu îşi ţin ziua numelui, par veşnic grăbiţi, apasă cu buzele pe fiecare cuvânt prins
în năvoadele aruncate în suflete. îngerii nu au nevoie de astrolab, busolă sau gps.
ei evită obstacolele cu eleganţă, agaţă viziunile nevăzătorilor de cozile cometelor ce-i traversează. îngerii nu se adresează cu dumneavoastră, nu spun pardon,
nu tulbură aerul cu mişcări neaşteptate. ei recoltează tăcerea ca pe o ectoplasmă a rostirii
şi o răsfiră în fuioare plutind spre însingurări ce răsună la atingere.

îngerii par să nu obosească dar adesea stau în jurul aceleiaşi mese
şi le dai răspunsuri urmând un destin rostit într-un singur cuvânt.

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ajunul execuţiei

În ziua sărbătorii – paharul pe care-l beau e-amar;
Prima tinereţe – broboadă mi-e de griji, atâta doar;
Din holda recoltată – n-am strâns decât neghină;
Binele – mi-e nădejdea-n câştigul ce-o să vină.
Nu văd soare – deşi mai e până la asfinţit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

Cine-am fost s-a auzit – deşi nici un cuvânt n-am spus;
Fructul mi-a căzut – deşi frunza mi-e încă verde;
Tinereţea mi s-a risipit – deşi bătrân eu nu-s;
Văd lumea – deşi lumea pe mine nu mă vede;
Firul vieţii mi s-a rupt – deşi n-a fost tors, ci-abia urzit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

Mi-am vazut moartea – de când întâi i-am fost rostit cuvântul;
Am căutat viaţa – şi-am aflat doar umbra ei pe lut;
Am străbătut această ţară – ştiind că îmi va fi mormântul;
Şi-acum eu mor, deşi chiar acum am fost născut;
Paharul meu e plin – şi, totuşi, de nectar golit;
Acum trăiesc – deşi viaţa acum mi s-a sfârşit.

poezie de Chidiock Tichborne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzând recolta strânsă în hambar

Se-aşează-n noi seninul sentiment
Ce-ndeamnă fiinţa la recunoştinţă
Ca-n secolul atât de vehement
Să nu fim răpuşi de neputinţă.
Cu braţe ridicate, convinşi, rostim
Cuvinte îmbrăcate în candoare:
"Stăpâne Dumnezeu azi sărbătorim
Iar, bunătatea Ta cuceritoare
Ne-a însoţit iubirea-Ţi penetrantă
La muncă pe ogor şi-n drumeţii
Pe drumul drept, sau când urcam în pantă
Şi când citeam din Carte profeţii.
Văzând recolta strânsă în hambar
Şi-atâtea daruri în suflet adunate
Ne duce gândul într-un alt hotar
Unde-i zidită o veşnică Cetate
Sădit-ai în noi încredinţare
Şi-am semănat cu gândul la cules
Şi-atunci când fost-a frământare
Şi-atunci când nu te-am înţeles.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!