Poezii despre cuvinte și substantiv
poezii despre cuvinte și substantiv.
Testament
Mă cârpesc cu vorbe, cu substantive,
îmi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.
Îți scriu cu trupul meu viața
și mersul stelelor ți-l scriu.
Vocala cea mai lungă este ața
în care mortu-l cos, de viu.
Căci trebuie să dăm și mărturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
în dulce scriere târzie
ținând alături morții și vii.
Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fără să știm unde ne duce
în care dalbe viituri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mine
Certificat să-mi fie sapa
Amprenta muncii scrisă-n palmă
Ogorul mângâiat cu grapa
Sub raza lunii, pururi calmă.
Și n-oi mai păstori cuvinte
În fraze - șir de vite sterpe
Păianjen cult - ocultă pânză
De substantive, flori și verbe.
Iar în cămara - sat, acasă
Să-nchid o toamnă, an de an
Să știu de ce jertfesc pe masă
Un colț gălbui de Bărăgan.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Timișoara (1 mai 1987)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezent
Într-o seară am găsit pașii tăi
când norii plânseseră toată ziua.
Probabil încercau să se întoarcă
spre cuvintele nerostite,
în teama de a merge mai departe.
Mi-am dat jos rochia de amintiri
și spatiile infinite le-am umplut
cu linii și virgule,
pentru substantivele comune.
Și urmele pașilor tăi au dispărut,
spațiile s-au umplut,
tăcerea s-a transformat în momente.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino
Vino sa mai spunem despre arte
Si sa ne iubim conspirativ,
In manej de substantive moarte
Vino sa te cert fara motiv.
Vino unde cad dictionare
Si lirismu-i biciul de jocheu,
Vino unde verbul insusi moare,
Vino sa tacem in grajdul meu.
Vino sa te simti neputincioasa
Cand un hat de maini am sa-ti innod,
Vino, vino sa ne facem casa
In adverb de loc cu adverb de mod.
Vino unde mor incet gramatici
Si intregul timp e-un dezacord,
Cand absurzii agramati, apatici
Mor si ei, predicativ, decord.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea de vise
Este greu să pătrunzi în lumea de vise,
Acolo unde cuvinte moi se rostogolesc la picioare
Și cade... de cuvinte ninsoare.
Adjectivele ne supun și ne mint,
Se transformă, alchimic, în pești de argint.
Doar substantivul și verbul,
Zei irosindu-și timpul și legea,
Stăpânesc marea din călimară
Și furtuna de sentimente.
Nu mai contează ce este în afara visului,
Nici ura, nici ignoranța,
Nici moartea, nici viața.
Virgule, puncte, semne de exclamare,
Se zidesc, se ascund...
Cuvântul arde în făclii, în adânc.
Ogoare de interjecții sunt măcinate
Și pământul sculptat e în carte.
Totul se transformă în pâine,
În drumul spre mâine.
Cartea-templu te-așteaptă, drag cititor
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâierea apei
Am fost la apa Carașului și am mângâiat iarba,
O pasăre mi-a trecut prin vis,
Te cunoaștem demult
Au trecut un secol, două, pe cer sunt numai stelele,
Sclipind în zarea către paradis
Nu înțelegi că ninge?
Și mâna ce te mângâie a înverzit un pic
Atâtea veri pribege se ascund în ploi
Ne ștergem uneori de timp în marea de cuvinte
Am fost la apa Carașului
Din Odiseea lui Homer pești galbeni se sărută cu nuferi pitici
Se aprind pe dealuri flocuri în câmpuri cu licurici
Noi nu mai suntem calzi!
Aici sunt substantive ce ning spre verde.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supoziții
e viața și subiect și predicat,
e punctul o cădere de cortină
și noi suntem cuvinte de duzină,
mergând pe-un curs firesc... premeditat.
e viața și adverb și complement,
e verbu-n care cercul se închide
și noi suntem mirarea ce desfide
fatalitatea timpului prezent.
e viața substantiv și atribut,
e numeral, pronume și articol
și noi suntem în viață... ce ridicol!
le ducem grija celor ce-au trecut.
e viața adjectiv și epitet,
conjuncții, interjecții, prepoziții...,
iar noi suntem pe pagini supoziții
ce se transpun cu sânge de poet.
poezie de Ionuț Caragea din Guru amnezic (2009)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am îmbrăcat în straie de cuvinte
Te-am îmbrăcat în straie de cuvinte,
Să poți să locuiești la mine-n minte
Și de târcoale îmi va da păcatul,
Să te dezbrac, în gând, ca apucatul.
Ți-am aruncat metafore pe umăr;
Nu m-am zgârcit, nu pot să le enumăr.
Pe buze dulci și moi, trei atribute
Ce eu le-am născocit, nemaiștiute.
Ți-am înjghebat din epitete salbă,
Pe gâtul fin cambrat, pe pielea albă.
Cu rime ți-am brodat, ca toți poeții,
Un zâmbet cald, pe chipul frumuseții.
Ți-am pus pe sâni alegorii superbe.
Să simt de sângele și-n tine fierbe.
Mai jos, te-am învelit în substantive,
Să nu-ți mai văd mișcările lascive.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din dragostea condorului față de condorița lui
uneori mi se făcea rău din senin
ieri a fost ziua somnului cosmic
până și soarele a intrat în adormire
lumina se-mbrăcase în doliu
starea demonică a pământului era răsfrângerea
răspunsurilor mareșalilor cu gură și dinți nato
la întrebările condoriței rice
tu mă-ntrebai într-o doară
dacă nu sunt flamingo
perechea ta de o vară
flamingo
îți răspundeam evanghelic
nu
nu
pasărea flamingo
dădea un alt răspuns frumuseții
îmbrăcând lumina cu inima șerpașului
crescătorului de lame din anzi
creierul omului cumsecade s-a demonstrat științific
de ziua somnului pământului nu poate să adoarmă
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grodek
Seara-n tomnatice păduri răsună
Armele morții, întinsurile aurii
Și-albastrele lacuri, deasupra soarele
Sumbru se rostogolește; cuprinde noaptea
Muribunzilor luptători, sălbaticele plânsete
Ale gurilor zdrobite.
Dar liniștea-n adâncul văilor adună
Nori roșii în care mânios Dumnezeu sălășluiește
Ce sângele sie-și vărsă, a lunii răcoare;
Toate drumurile sfârșesc în neagră descompunere.
Sub ramurile aurii ale nopții și ale stelelor
Se clatină a umbrei Soră prin tăcuta dumbravă
Spre a saluta fantomele eroilor, capetele sângerânde;
Încet răsună prin trestii întunecatele flautele toamnei.
O mândru doliu! Voi de minereu altare
Flacăra fierbinte a duhului hrănește astăzi o cumplită durere,
Nenăscuții nepoți.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și substantiv, adresa este: