cuvinte şi tipografie

Bat cuie în fum

Plumburiile minţii tipăresc cuvinte
Reporteri ochii, urechiile scrijelite
Le scriu cenzurii cu scrâşnet de dinte.

Adevărul jărăşte să urle, cânte,
Privindu-l pe cel ce mi-e mai înalt,... înainte.
Bătându-i cuie fumurilor din frunte

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silentium amoris

Cum văpaia cerului cunună
Grăbeşte palida, învinsa lună
Spre negrul ei abis, mai înainte
De orice cântec de privighetori, -
În faţa ta frumoaso, n-am cuvinte;
Tac dulci cântări şi mi s-aştern palori.

Şi când pe şesul gol, în seara pală,
Pe aripi aprigi vântul dă năvală
Şi frânge trestii mari când le sărută,
Fiind chiar flautele lui de cânt, -
Furtuna pasiunilor m-a frânt:
Iubind prea mult, iubirea mea stă mută.

În ochii-mi verzi, ca-n slovă tipărită
De ce eu tac, iar lira-i nestrunită?
Ne-om despărţi... Plecând, te vei abate
Spre alte buze dulci, spre alte zări:
Eu voi chema nedate sărutări,
Şi cântece rămase necântate.

poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impalpabil lumii-întregi

Am tipărit cuvinte pe retină,
Sunt cărţi întregi, sub pleoapele ridate,
Ce n-or vedea nicicând acea lumină
Pe care cititoru'-o va răzbate.

Sunt mii şi mii de vorbe neuscate,
Şi-atâtea vârfuri de peniţe-întoarse
Sunt munţi de ape-n tuşuri despicate,
Printre metafore cu căi întoarse.

Doar tu vei ştii că, pe de-a lungul vremii,
În ce n-am spus trăieşte o poveste
Că n-am vânat vreodată lauri, premii,
Şi lumii-ntregi, eu, nu te-am dat de veste.

De ce te-aş fi-împărţit cu oarecine,
Când mâna ta pe mine mă închină
Când gura ta un: Te iubesc! devine
Ce-n inima-mi îşi află rădăcină?

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

(nu e poem)

ca să întreci un poem,
îţi trebuie o zi de ieri,
un refuz ca două palme peste Cuvinte
şi, fireşte, să scoţi din scenariu
sângele.

la aseară 7,
la doar patru metri rari,
din colţul tipografiei dezafectate
de pretenţii rimate,
a început lucrul soarelui cu ploaia,
o cutie cu acuarele
în arc.

apoi s-a dat mai încolo,
să adoarmă după nişte blocuri.
a plecat
zbor somnabul
în susul târziu.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet

Mă scutur de şabloane
şi pun mâna să scriu
ce-mi trece prin locaşul
unde alţii au idei,
iar eu - soluţii
şi idealuri creţe.
Cuvântul e litera cu literă
ce îl frământ în gând
şi-mi iese versul crud...
din suferinţe nedospite,
cu sânge rece.
Tiparul nu mă vrea
fără arvună...
S-a şmecherit zeţarul
împăturind dolarul.
Pe foi igienice
şi tot o să apar!
Stihul şi banul
se iau febril de gât...
Se zice că post-mortem

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Teompa
Adăugat de Tudor Alin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers

Versul nu-i moneda
Ce-o dai în schimbul faimei,
Versul ne e roba
De lucrător în artă.
Versul e talentul,
Raiul şi infernul
Îngrămădite în sensuri
Imposibil de desluşit.
Versul e însuşi sufletul nostru
Tipărit, cu preţul descompunerii,
Căci cu fiecare cuvânt
Eşti din ce în ce mai pustiu
Şi mai gol,
Căci sufletul ţi se transpune
Dureros şi tăcut pe hârtie.
Şi astfel rămâi fără el
Atunci când îţi scrii
Ultimul vers.

poezie de Francesca Buta (14 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

a fost ultima postare pe această pagină
am obosit
m-am săturat să trăiesc în mizerie morală şi materială
m-am săturat să mor în fiecare zi
m-am săturat să trăiesc de pe o zi pe alta cu un salariu mizer
m-am săturat să nu am bani să pot tipări cărţile
m-am săturat să am numai obligaţii şi niciun drept
privesc în jur, privesc la oameni şi mă cutremur
ce a mai rămas
nimic de spus, nimic de făcut
şi lacrima este un cuvânt, spuneam într-un poem...
deci mă retrag
rămâneţi cu bine
această lume mă oboseşte
voi sterge în fiecare zi o lacrimă(un poem) de pe aceasta pagină
nu mai postez, nu mai comentez
mulţumesc...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveam în gol

şi vedeam lumea cu ochi goi cum goală era şi ea
singurul lucru care o îmbrăca era culoarea banilor, noi sau vechi
şi lumea se îngrămădea să o pipăie, să-i smulgă hainele
să se îmbete cu mirosurile ei

ciudat, dar numai în filme am văzut oameni cărţi
în viaţa reală ei se strecoară prin canale ca să nu fie dovediţi
ideea gulagului încă mai stăruie ca un abur dens
şi oricine poate dispărea dintre ai săi cu tot cu literele sale

tipografiile scot mai mult postere
busturi impresionante, pulpe cabrate, feţe zâmbitoare
reclame la orice numai la carte nu
şi cuvintele se ofilesc printre prescurtări

cmf? op... cpma? n... asta-i viaţa csf... ncsf...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbat

Te cauţi pe tine însuţi
Peste tot, acum ca şi-n alte dăţi,
Scrutând întunericul şi lumina,
Prin pânze de-oglinzi şi pagini de cărţi,

Unde-ar trebui să se reflecte
Acei ochi ai tăi şi-acel păr,
Acea privire pasionată,-acel râs.

Acesta-i purul adevăr:
Vrei să te vezi, pe tine sau dublura ta,
Slobod, în pahare de argint, limpezi şi reci,
În toate trupurile prin care-ai trecut
Şi trupurile prin care o să treci.

Sticla-i indiferentă, ea nu se dizolvă;
Oglinzile-s sunt nişte pereţi la-îndemână;
Paginile tipărite oferă doar
Cuvinte scrise de o altă mână.

[...] Citeşte tot

poezie de Louise Bogan,1897 – 1970, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am izolat în locul cel mai frumos din lume

pandemia m-a surprins în inima ta
virusul iubirii se preumbla voios prin mine
vorbea cu glas prefăcut
nici nu mai ştiu de ce
plecasem grăbită cu primul gând
la bagaje de mână doar ceva poezie şi
ultimul volum tipărit
voind să ţi-l dăruiesc faţă în faţă

ba da îmi amintesc
trebuia să discutăm despre tranzacţia de umanitate
cum ceea ce citeşti pe chipul unui om
la aceeaşi masă
când totul se transmite prin genunchii lipiţi dedesubt
nu se confundă cu ceea ce ţi se pare că vezi printr-un ecran
decisesem acest zbor cu inima
ajunsesem cu capul în nori la acea clipă cerul plesnea de albastru
iar aştrii se pitulau când după lună când după aripa inimii mele

de atunci mă alimentez cu firea ta

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!